Puține preparate sunt atât de simple și, în același timp, atât de versatile precum omleta. În prezent, aceasta este asociată în mod special cu gastronomia franceză, însă originile sale se întind mult înainte ca francezii să îi ofere denumirea cu care este cunoscută astăzi. De-a lungul mileniilor, culturi aflate la distanțe mari au realizat independent că ouăle bătute și gătite într-un recipient încins constituie o masă rapidă și nutritivă.
Cine a creat, așadar, omleta? Răspunsul este că nu avem certitudini. Cel mai probabil, acest preparat nu provine dintr-o singură sursă sau dintr-o singură civilizație, ci a apărut independent în diverse colțuri ale lumii. De aceea, specialiștii în istoria gastronomiei consideră că această întrebare nu admite un singur răspuns.
## Omleta este mai veche decât denumirea sa
Termenul „omelette” provine din limba franceză și a intrat în vocabularul culinar în secolele XVII-XVIII. Una dintre primele sale mențiuni într-o carte de bucate este în lucrarea „La Cuisinière Bourgeoise”, publicată în 1746, deși forme anterioare ale cuvântului, precum alemelle sau alumelle, sunt documentate încă din Evul Mediu.
Preparatul, însă, datează de mult timp. Expertiza în gastronomie subliniază că, în lipsa unor rețete foarte vechi detaliate, este imposibil să se determine locația unde a fost preparată prima omletă din istorie.
Cu sute de ani înainte ca francezii să o transforme într-un simbol al gastronomiei lor, oameni din diverse regiuni ale lumii găteau deja ouă bătute în vase încins.
## Romanii pregăteau preparate similare
În Roma antică, ouăle erau consumate frecvent și figurau în numeroase rețete descrise de gastronomul Marcus Gavius Apicius, autorul uneia dintre cele mai vechi cărți de bucate păstrate.
În colecția atribuită lui Apicius apar preparate pe bază de ouă, combinate cu lapte, brânză, ierburi aromatice sau miere, amintind, cel puțin prin tehnica de preparare, de ceea ce denumim astăzi omletă.
Istoricii subliniază, însă, că nu se făcea referire la omleta franceză modernă, ci la veriunile sale îndepărtate.
## Perșii preparau „kuku”
În Persia, astăzi Iran, exista de secole un preparat numit kuku, care se continuă a fi gătit și în prezent.
Spre deosebire de omleta clasică, acesta conține o proporție considerabilă de verdețuri, precum pătrunjel, mărar, coriandru și ceapă verde, iar ouăle servesc mai mult la legarea ingredientelor.
Mulți istorici ai gastronomiei cred că aceasta este una dintre cele mai vechi [variante de omletă](https://www.descopera.ro/dnews/21075015-ce-mananci-inainte-de-culcare-pentru-un-somn-odihnitor) din lume.
În prezent, kuku este servit atât cald, cât și rece și are o importanță semnificativă în bucătăria tradițională iraniană, mai ales în timpul sărbătorilor.
## Japonia și propriile sale variante
Bucătăria japoneză a dezvoltat, de asemenea, preparate similare.
Cea mai cunoscută este tamagoyaki, o omletă gătită din mai multe straturi foarte subțiri, rulate succesiv într-o tigaie dreptunghiulară specială. Rezultatul este o textură pufoasă și un gust ușor dulceag, foarte diferit de omleta europeană.
## De ce este legată de Franța?
Deși nu au creat preparatul, francezii sunt cei care l-au transformat într-un simbol al gastronomiei.
În secolele XVIII și XIX, mari bucătari francezi au rafinat tehnica de preparare, axându-se pe o omletă moale, pufoasă și ușor cremoasă la interior. De atunci, omelette française a devenit unul dintre preparatele esențiale ale bucătăriei.
