Exact când credeam că începem să descifrăm Universul, o nouă enigă îngreunează teoriile cosmologice. O aliniere neobișnuită în radiația cosmică de fond, denumită „Axa Răului”, pare să se ierarhizeze ciudat în raport cu Sistemul nostru Solar. Universul are obiceiul de a ne surprinde exact când considerăm că am adunat toate piesele puzzle-ului. A avut loc în secolul al XVII-lea, când am realizat că Pământul nu este centrul universului, și se petrece și în prezent. De data aceasta, pare să aibă originea chiar în prima lumină emisă în cosmos.
În 1964, fizicianul Arno Allan Penzias și radioastronomul Robert Woodrow Wilson au observat un zgomot de fundal persistent în observațiile lor, asemănător unui fâsâit static de radio, scrie IFLScience. După ce au eliminat orice interferență terestră posibilă, zgomotul a persistat. Ceea ce au descoperit era radiația cosmică de fond (CMB), radiația reziduală, slab detectabilă, care se răspândește în întregul univers observabil, o dovadă incontestabilă a modelului Big Bang care le-a adus ulterior Premiul Nobel.
Deși radiația cosmică de fond susține teoria Big Bang, ea aduce la pachet și mistere dificile. Cel mai straniu dintre acestea este numit de astronomi „Axa Răului”.
O nouă enigmă îngreunează teoriile cosmologice
Conform principiului cosmologic, universul ar trebui să fie izotrop și omogen. Asta înseamnă că, dacă privim la o scală suficient de mare, universul ar trebui să arate la fel în orice direcție. Pentru a analiza aceste variații, astronomii împart cerul în modele numite multipoli. Iar dacă temperaturile ar fi aleatorii, aceste segmente nu ar trebui să aibă nicio corelație. Totuși, datele colectate de misiunile COBE și WMAP ale NASA, confirmate ulterior și de telescopul Planck, arată o aliniere remarcabilă între axele preferențiale ale cvadrupolului și octopolului. Această aliniere contrazice izotropia statistică și ridică semne de întrebare asupra însăși principiului cosmologic.
Ceea ce provoacă cele mai mari dureri de cap este că această axă pare să se alinieze cu planul Sistemului Solar. Temperaturile „deasupra” axei par să fie ușor mai ridicate, în timp ce cele „de dedesubt” sunt ușor mai scăzute, chiar și după aplicarea corecțiilor pentru mișcarea Sistemului Solar și a propriei noastre galaxii.
O aliniere neobișnuită în radiația cosmică
„Nu există niciun motiv fizic cunoscut pentru care Universul la scară mare ar trebui să se alinieze cu orientarea minusculului nostru Sistem Solar.” Majoritatea oamenilor de știință consideră că această anomalie este probabil o eroare de procesare a datelor sau o influență locală, rezultată din structuri masive din apropierea noastră astronomică. Separarea surselor locale de radiații de semnalele cosmologice primordiale este extrem de dificilă.
Totuși, problema continuă să persiste și refuză să dispară. Dacă se va dovedi că axa este reală și nu o simplă anomalie instrumentală, aceasta ar putea obliga la o rescriere a modelelor noastre cosmologice standard. Deocamdată, „Axa Răului” rămâne mai degrabă un puzzle deranjant decât un motiv de îngrijorare, dar ne reamintește cât de puțin știm în continuare despre cosmos.
Vă mai recomandăm să citiți și:
– Fizicienii au creat un „mini-univers” în care timpul a apărut de unul singur
– Test de cultură generală. Care este cel mai mic lucru din Univers?
– Telescopul Euclid a descoperit cei mai vechi quasari din Univers
– Astronomii au dezmințit o teorie despre expansiunea Universului! Ce arată un nou
