Coastele rupte, datând de 6.000 de ani, ale unui bebeluș care a trăit în Mesopotamia ar putea reprezenta cel mai vechi caz cunoscut de abuz asupra unui copil din Orientul Mijlociu și unul dintre cele mai vechi exemple global, conform unui recent studiu.
Coastele vechi de 6.000 de ani, găsite în Siria, ar putea reprezenta unul dintre cele mai vechi cazuri documentate de abuz asupra copiilor. Scheletul a fost descoperit în situl arheologic Tell Brak, unora dintre cele mai vechi așezări din lume.
În perioada în care copilul a decedat, undeva între 4200 și 3900 î.Hr., așezarea experimenta un proces de urbanizare rapidă, iar cercetătorii sugerează că schimbările sociale de atunci ar fi putut contribui la creșterea violenței.
Analiza dezvoltării dentare a relevat că bebelușul avea între șase și nouă luni la moartea sa. Examinarea oaselor a descoperit patru coaste fracture în apropierea sternului, o dezvoltare anormală a femurului drept, și leziuni poroase pe ambele părți ale craniului. Potrivit specialiștilor, acest tip de traume indică aplicarea repetată a unor forțe puternice, ceea ce nu poate fi asociat cu o simplă cădere accidentală.
Autorii studiului au respins alte posibile explicații, precum rahitismul, scorbutul, traumatismele la naștere sau fracturile provocate de tuse severă din cauza unor boli precum tuberculoza. De asemenea, măsurarea oaselor a arătat că bebelușul avea o dezvoltare normală pentru vârsta sa și nu prezenta o afecțiune osoasă care să faciliteze fracturile, scrie Live Science.
Pentru a evalua dacă astfel de traume erau frecvente în comunitate, cercetătorii au comparat scheletul cu cele ale altor copii îngropați în același cimitir. Niciunul dintre aceștia nu avea fracturi similare, ceea ce face ca acest caz să fie excepțional.
Fracturile arătau semne de vindecare parțială
Specialiștii consideră că dovezile indică un caz de „violență din partea unui îngrijitor”, un termen folosit deoarece nu se poate determina identitatea persoanei vinovate sau intenția acesteia. În multe societăți antice, copiii erau îngrijiți de mai mulți membri ai familiei, nu doar de părinți.
Fracturile prezentau semne de vindecare parțială, sugerând că bebelușul a supraviețuit o perioadă după ce a suferit rănile, iar acestea nu i-au cauzat o moarte imediată.
Cercetătorii cred că transformarea Tell Brak într-un important centru urban ar fi putut genera tensionări sociale și ar fi putut diminua sprijinul din partea familiei extinse, favorizând violența.
Studiul subliniază că astfel de cazuri sunt extrem de rare în arheologie, fiind cunoscute doar câteva exemple similare în Egipt, Franța și Lituania.
Cercetarea a fost publicată în International Journal of Osteoarchaeology.
