Hobbiții dispăruți și regimul lor alimentar neobișnuit
Pe insula Flores din Indonezia, au fost descoperite fosilele lui Homo floresiensis, denumiți „hobbiți” datorită înălțimii reduse, împreună cu rămășițe de elefant pitic, ceea ce sugera inițial că erau vânători de elefanți. Totuși, cercetările recente conduse de Elizabeth Veatch contestă această teorie. Analizând semnele de pe oasele de stegodon din peștera Liang Bua, studiul a relevat că aceste semne au fost lăsate de dinții varanilor de Komodo, nu de unelte. În consecință, „hobbiții” nu erau vânători sofisticati, ci mai degrabă oportuniști, consumând resturile lăsate în urmă de către varani.
Descoperiri care contestă ipotezile
Cercetarea a evidențiat că cele mai hrănitoare porțiuni ale carcaselor fuseseră deja devorate de varani, cunoscuți pentru simțul lor olfactiv extrem de dezvoltat în detectarea prăzilor. Homo floresiensis, fără tehnici avansate, nu ar fi putut captura animale mari precum stegodonii. În plus, semnele de ardere de pe oasele de stegodon examinate sunt rare, ceea ce slăbește ideea utilizării regulate a focului.
Adaptarea și menținerea în viață
Se consideră că dieta lor era predominant formată din animale mici precum șobolanii uriași, fructe și plante, indicând o strategie de supraviețuire adaptată la absența resurselor mari pe insulă. Această descoperire oferă noi perspective asupra comportamentului și evoluției speciei Homo floresiensis.
Consecințe evolutive
Thomas Sutikna din Australia sugerează că aceste dovezi recente complică teoria conform căreia Homo floresiensis ar deriva din Homo erectus, sugerând posibile trasee evolutive distincte. Studiul, publicat în revista Science Advances, revizuiește și îmbogățește înțelegerea privind viața și adaptările acestei specii unice pe insula Flores.
