La 29 iunie 1400, Alexandru cel Bun a început să domnească în Moldova, iar această perioadă a continuat până la 1 ianuarie 1432. Fiul lui Roman I, Alexandru a urcat pe tron după ce Iuga Ologul a fost îndepărtat de Mircea cel Bătrân. Domnia sa a fost caracterizată printr-o epocă de stabilitate și dezvoltare în Moldova, având un impact semnificativ asupra organizării politice, administrative și ecleziastice a țării. A sprijinit comerțul și a întărit relațiile externe, recunoscând suzeranitatea Poloniei și asigurându-se de suportul acesteia în fața Ungariei. Alexandru cel Bun este apreciat pentru pacea și prosperitatea pe care le-a adus Moldovei în cei 32 de ani de domnie.
Alexandru cel Bun, conducătorul român cu patru soții, dintre care una era mătușa sa
