Un studiu recent dezvăluie că structuri ale aparatului fotosintetic din plante, cum ar fi spanacul, pot fi integrate în celulele ochiului și folosite pentru a transforma lumina în molecule energetice, contribuind la reducerea inflamației asociate cu sindromul ochiului uscat.
Cercetarea publicată în revista Cell se bazează pe observația că plantele au dezvoltat, în decursul evoluției, un mecanism extrem de eficient de conversie a luminii în energie. Echipa de cercetători a extras din spanac structuri denumite tilacoizi, care sunt componente ale cloroplastelor ce joacă un rol în reacțiile fotosintezei dependent de lumină. Aceste structuri au fost ulterior transformate în nanoparticule numite LEAF și introduse în celule animale.
Conform autorilor, aceste nanoparticule pot fi absorbite de celulele mamiferelor și rămân funcționale pentru mai multe ore, realizând conversia luminii în molecule energetice. Aceste molecule sunt esențiale în metabolismul celular și în neutralizarea speciilor reactive de oxigen, care contribuie la inflamație.
În cadrul experimentelor pe animale, cercetătorii au evaluat nanoparticulele LEAF sub formă de picături oftalmice într-un model de sindrom de ochi uscat, o condiție caracterizată prin inflamație și acumulare de radicali liberi laSuprafața oculară. Tratamentul a fost corelat cu o reducere a inflamației și o ameliorare a stresului oxidativ în țesutul corneean.
Un aspect cheie menționat de cercetători este că efectele pozitive s-au observat chiar și fără expunere suplimentară la lumină artificială, indicând că lumina ambientală este suficientă pentru activarea parțială a sistemului.
Autorii studiului afirmă că particulele funcționează atât în interiorul celulelor, cât și în mediul înconjurător, diminuând moleculele oxidative care susțin inflamația. În modelul experimental, acest mecanism a fost suficient pentru a îmbunătăți parametrii asociați bolii.
Deși rezultatele sunt privite ca fiind promițătoare, cercetătorii subliniază că această abordare se află încă în fază preclinică. Următorul pas ar fi evaluarea siguranței și eficienței acestei metode la oameni, inclusiv în cadrul studiilor clinice.
Echipa de cercetători explorează deja posibilitatea extinderii tehnologiei la alte tipuri de țesuturi, sugerând că astfel de „organite vegetale transplantate” ar putea reprezenta, în viitor, o bază pentru noi tipuri de terapii bazate pe utilizarea luminii în biologia umană.
