**Rapoartele potrivit cărora craterul de gaz Darvaza își pierde din strălucire s-ar putea să nu fie atât de optimiste pe cât par. Flăcările, care ard de zeci de ani la așa-numitele „Porți ale Iadului” din Turkmenistan, încep, în sfârșit, să se reducă.**
Deși oficialii și ecologiștii au dorit mult timp ca incendiul să fie stins, această informație recentă poate să nu fie atât de pozitivă pe cât am spera.
Craterul de gaz Darvaza, numit oficial astfel, reprezintă o deschidere masivă situată în deșertul Karakum, faimoasă pentru flăcările sale continue ce ard încă din anii ’70. Cea mai recunoscută teorie referitoare la originea sa sugerează că, în 1971, sovieticii au forat accidental într-o rezervație uriașă de gaz natural în căutarea petrolului.
Pentru a preveni evacuarea vaporilor toxici, sovieticii au hotărât să aprindă gazul, sperând că va arde repede. A fost o eroare de estimare: solul s-a prăbușit, generând un crater cu un diametru de 70 de metri și o adâncime de 20 de metri. Cinci decenii mai târziu, craterul arde în continuare, consumând metanul care se scurge din mantaua terestră.
În 2025, în cadrul unei conferințe internaționale, Turkmenistanul a anunțat că flăcările de la Darvaza slăbesc. „Reducerea este de aproape trei ori”, a afirmat Irina Luryeva, director la compania națională de energie Turkmengaz. Ea a adăugat că datele satelitare independente furnizate de firma britanică Capterio confirmă aceste modificări, conform IFLScience.
**Originea unui dezastru**
Guvernul turkmen afirmă că intensitatea a scăzut datorită forării a două puțuri în apropierea craterului în 2024, care extrag gazul direct din rezervația subterană. Totuși, Capterio susține că flăcările începuseră să scadă înainte de înființarea puțurilor, fără a fi clar dacă procesele naturale au influențat de asemenea acest fenomen.
Chiar dacă flăcările slăbesc, este improbabil ca acestea să se stângă complet în viitorul apropiat. De asemenea, craterul continuă să genereze o cantitate semnificativă de metan anual.
Între 2022 și 2025, craterul a emis în medie aproximativ 1.300 kg de metan pe oră. În octombrie 2025, emisiile au crescut la 1.960 kg pe oră. Deși această cantitate este mai mică decât cea eliberată de unele câmpuri petroliere mari, metanul rămâne un factor puternic în accelerarea schimbărilor climatice.
**Craterul continuă să genereze o cantitate semnificativă de metan**
Atunci când gazul arde în crater, metanul se transformă în dioxid de carbon (CO2), care este mai puțin nociv pe termen scurt. Dacă incendiul s-ar opri complet, metanul brut, care este de aproximativ 30 de ori mai eficient decât dioxidul de carbon în captarea căldurii în atmosferă, ar fi eliberat direct.
Deși CO2 este principalul motor al schimbărilor climatice pe termen lung, metanul se situează pe locul doi în topul gazelor cu efect de seră, având o contribuție de aproximativ 11% din emisiile globale.
Prin urmare, chiar dacă flăcările sunt mai slabe, faptul că ele continuă să ardă ar putea fi, în această etapă, varianta mai benefică pentru planetă.
Cercetarea a fost publicată în revista *Acta Geophysica.*
