O nouă evaluare a paradoxului „creierului lui Boltzmann” sugerează că memoria și percepția noastră asupra realității ar putea fi, teoretic, iluzii aleatorii generate din haosul cosmic.
Într-un studiu recent, profesorul David Wolpert (SFI), Carlo Rovelli și fizicianul Jordan Scharnhorst analizează această idee dintr-o nouă lumină.
Conceptul susține că amintirile, percepțiile și observațiile noastre s-ar putea să nu reflecte un trecut autentic. În loc de aceasta, ele ar fi putut să apară aleatoriu prin fluctuații, creând iluzia unei istorii coerente care nu s-a întâmplat niciodată.
Dilema provine dintr-o tensiune profundă în fizica statistică. Un element esențial pentru a înțelege de ce timpul pare să curgă într-o singură direcție este teorema H a lui Boltzmann, un principiu fundamental în mecanica statistică legat de a doua lege a termodinamicii. Această lege explică de ce entropia tinde să crească în timp, oferindu-ne senzația de trecut și viitor.
Cu toate acestea, teorema H este simetrică în timp, ceea ce înseamnă că nu favorizează o direcție temporală în detrimentul alteia. Aceasta creează o implicație surprinzătoare: dintr-un punct de vedere formal, este mai probabil ca modelele care formează amintirile și observațiile noastre să rezulte din fluctuații aleatorii ale entropiei, decât dintr-o succesiune reală de evenimente anterioare.
O problemă importantă
Pe scurt, fizica pare să admită posibilitatea ca amintirile noastre să nu fie înregistrări de încredere, ci iluzii elaborate generat de şansă. Această idee provocatoare este esența ipotezei creierului lui Boltzmann.
Pentru a înțelege mai bine această problemă, cercetătorii au dezvoltat un cadru formal care analizează modul în care diferitele ipoteze influențează concluziile referitoare la entropie și memorie.
Lucrarea lor leagă ipoteza creierului lui Boltzmann, a doua lege a termodinamicii și „ipoteza trecutului” (care sugerează că universul a început într-o stare de entropie scăzută).
O problemă importantă este reprezentată de momentele în timp care sunt tratate ca fixe atunci când se studiază evoluția entropiei. Anumite abordări consideră starea actuală a universului ca fiind stabilită și analizează lucrurile de la acest punct. Altele presupun un punct de plecare cu o entropie scăzută la momentul Big Bang-ului.
Iluzii rezultate din haosul cosmic
Studiul introduce ceea ce autorii denumesc „conjectura entropiei” pentru a aduce în atenție o problemă esențială în multe argumente existențe. Aceștia demonstrează că discuțiile despre entropie, timp și memorie se bazează adesea pe un raționament subtil.
În aceste situații, ipotezele despre trecut sunt utilizate pentru a susține concluzii precum fiabilitatea memoriei sau direcția în care crește entropia. Aceleași concluzii sunt ulterior folosite pentru a justifica ipotezele originale.
În loc să încheie dezbaterea, cercetătorii se concentrează pe clarificarea acestor structuri ascunse. Separând rolul legilor fizicii de ipotezele pe care le folosim pentru a le interpreta, studiul oferă o modalitate mai transparentă de a analiza întrebările persistente referitoare la timp, entropie și natura memoriei, scrie Sciencedaily.
Vă mai sugerăm să citiți și:
– De ce, uneori, uităm chiar și amintirile frumoase?
– Creierul astronauților păstrează amintirea gravitației chiar și după luni petrecute în spațiu
– După ce a înghițit zeci de miliarde de dolari, metaversul rămâne doar o amintire
– Cercetătorii ar fi descoperit cum să șteargă amintirile neplăcute
