Unul dintre cele mai relevante fluvii din Asia de Sud-Est, Mekong, se confruntă cu o nouă criză: poluarea cu metale grele provenite din mineritul de „pământuri rare”. Efectele sunt deja simțite de comunitățile locale, care depind de râu pentru alimente și venituri.
În nordul Thailandei, în zona Chiang Saen, pescarul Sukjai Yana, în vârstă de 75 de ani, se confruntă cu capturi din ce în ce mai slabe. „Nu știu unde altundeva aș putea merge”, declară el. Mineritul nereglementat devine o amenințare din ce în ce mai mare.
Aproximativ 70 de milioane de oameni depind de Mekong, un fluviu de aproape 5.000 de kilometri care străbate mai multe țări din regiune. În ultimele decenii, cererea globală pentru pământuri rare (esențiale pentru tehnologii, de la telefoane mobile la echipamente militare) a provocat o explozie a activităților de minerit, în special în Myanmar și Laos. Această expansiune generează costuri, conform Phys.org.
„Agricultura este temelia economiilor din Asia de Sud-Est, iar aceste mine contină să afecteze alimentația globală”, avertizează Suebsakun Kidnukorn, expert la Universitatea Mae Fah Luang. Substanțele toxice generate (arsenic, mercur, plumb și cadmiu) ajung în râuri, infiltrându-se în culturile agricole și în pește. Expunerea la aceste metale grele poate provoca cancer, afecțiuni ale organelor interne și probleme de dezvoltare, în special la copii.
Fermierii au început să resimtă efectele. „Toată lumea se teme de toxine. Dacă nu mai putem exporta, fermierii sunt primii afectati”, afirmă Lah Boonruang, agricultor din nordul Thailandei.
Impact economic și riscuri pentru exporturi
Thailanda, unul dintre cei mai mari exportatori de orez din lume, se confruntă cu riscuri de pierderi. „Ne temem că toxinele se acumulează în orezul destinat exportului. Acest lucru ar putea duce la colapsul unei industrii esențiale pentru cultura noastră”, explică Niwat Roykaew, fondatorul organizației The Mekong School.
„Analizele recente arată niveluri alarmante de metale grele în apă, pește și sedimente, provenind din activitățile de minerit pentru pământuri rare”, afirmă Warakorn Maneechuket, cercetător la Universitatea Naresuan. Fenomenul este agravat de lipsa unei reacții coordonate la nivel regional. Autoritățile din Thailanda dispun de puține resurse pentru a controla mineritul din țările vecine, iar conflictul din Myanmar complică și mai mult această problemă.
„Fiecare probă este extrem de importantă pentru a evalua amploarea contaminării”, subliniază Tanapon Phenrat, implicat într-un proiect care utilizează aplicații mobile pentru a monitoriza peștii contaminati. Specialiștii avertizează că impactul ar putea depăși alte amenințări majore pentru Mekong, precum barajele sau poluarea cu plastic. Brian Eyler, expert la Stimson Center, descrie situația ca fiind „o bombă cu efect de rău” pentru ecosistemul fluviului.
