Un nou cercetare, apărută în publicația Neurology, examinează conexiunea dintre activitatea electrică în timpul somnului adânc și evoluția bolii Alzheimer.
O echipă de cercetători a selectat 60 de indivizi de peste 60 de ani, recent diagnosticați cu o formă ușoară până la moderată a Alzheimerului, care nu urmau tratamente care ar influența undele cerebrale.
Subiecții au fost observați pe parcursul unei nopți printr-un dispozitiv de monitorizare a somnului, iar a doua zi dimineața le-au fost recoltate probe de lichid cefalorahidian (LCR) pentru a determina nivelul de orexină. Simptomele lor au fost urmărite în decursul următorilor trei ani.
Orexina este un neurotransmițător esențial pentru starea de veghe și somn (lipsa sa duce la narcolepsie de tip 1).
Studiile anterioare au indicat că persoanele afectate de Alzheimer pot prezenta disfuncții ale nivelului de orexină, iar cercetătorii consideră că medicamentele care acționează asupra acesteia ar putea facilita creierului eliminarea proteinelor amiloid beta și tau, încetinind astfel evoluția bolii.
Un neurotransmițător esențial pentru somn
Studiul a evaluat orexina în relație cu fusurile de somn și oscilațiile lente din somnul NREM (non-REM). Într-un creier sănătos, aceste semnale electrice sprijină consolidarea memoriei. La pacienții cu Alzheimer, oscilațiile lente sunt frecvent perturbate.
Rezultatele au indicat că nivelurile mai ridicate de orexină din LCR au fost asociate cu o deteriorare mai rapidă a bolii în decursul următorilor trei ani.
Totuși, participanții care au demonstrat o activitate mai „intensă” a fusurilor de somn și a oscilațiilor lente au avut o corelație mai slabă între orexina crescută și declinul cognitiv.
O deteriorare mai rapidă a bolii în următorii trei ani
Aceste semnale NREM au fost mai intense la indivizii cu niveluri scăzute de orexină, iar cercetătorii au observat că orexina era mai concentrată în LCR-ul femeilor comparativ cu cel al bărbaților, conform ScienceAlert.
Deși promițătoare, cercetarea are anumite limitări: eșantionul a fost mic (doar 60 de subiecți), nu a existat un grup de control și s-a bazat pe o singură noapte de observare.
Sunt necesare totuși studii viitoare pe grupuri mai mari și sănătoase cognitiv pentru a verifica dacă stimularea somnului profund poate deveni o strategie eficientă de protecție împotriva bolii.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Consumul redus de zahăr în primii ani de viață ar putea diminua riscul de Alzheimer
<a
