Hashtagul se dovedește a fi una dintre invențiile esențiale ale epocii digitale. De fapt, simbolul # a existat cu mult înainte de apariția Internetului, dar abia în 2007 un programator american a sugerat utilizarea sa pentru a organiza discuțiile pe Twitter.
Deși este adesea asociat cu era digitală, simbolul # are o istorie de mai multe secole.
O emblemă anterioară internetului
Una dintre teoriile acceptate de cercetători leagă simbolul de abrevierea medievală libra pondo („livră în greutate”), utilizată de scribi și comercianți. De-a lungul timpului, forma acestei prescurtări a evoluat până la semnul # pe care îl cunoaștem astăzi.
Ulterior, # a fost utilizat pe mașinile de scris pentru a indica numărul (“#2”, de exemplu), ceea ce face ca în limba engleză să fie cunoscut și sub denumirea de number sign. În Statele Unite, este numit și pound sign, deoarece reprezenta și unitatea de măsură „pound”.
În 1968, firma Bell Labs a introdus simbolul pe tastaturi telefoanelor cu tonuri, alături de asterisc (*), pentru a introduce comenzi speciale. Astfel, # a devenit parte integrantă a vieții de zi cu zi cu mult înainte ca internetul să apară.
Cine a creat hashtagul?
Hashtagul, în sensul său modern, a luat naștere în 2007.
Pe 23 august 2007, programatorul american Chris Messina (născut pe 7 ianuarie 1981) a postat pe Twitter un mesaj prin care punea în discuție utilizarea simbolului # pentru a grupa conversațiile pe aceeași temă.
Mesajul său era formulat astfel:
„How do you feel about using # for groups?” („Ce părere aveți despre folosirea simbolului # pentru grupuri?”)
Conceptul era simplu: dacă mai multe persoane utilizau același cuvânt precedat de #, toate mesajele puteau fi descoperite cu mai multă ușurință.
La început, conducerea Twitter nu a fost impresionată. Conform lui Messina, reprezentanții companiei i-au spus că hashtagurile sunt prea tehnice și că utilizatorii obișnuiți nu le vor accepta.
Istoria avea însă să demonstreze contrariul.
Un incendiu a adus o transformare
Câteva luni mai târziu, în timpul incendiilor de vegetație care au afectat regiunea San Diego în octombrie 2007 și au dus la evacuarea a sute de mii de oameni, utilizatorii Twitter au început să folosească hashtaguri pentru a urmări în timp real informațiile legate de evoluția focarelor, drumurile închise și ordinele de evacuare. Succesul acestei inițiative a demonstrat că hashtagurile puteau organiza rapid informațiile în situații de urgență, iar tot mai mulți utilizatori le-au adoptat.
Pentru prima dată, mii de mesaje puteau fi accesate printr-un singur cuvânt-cheie.
Popularitatea acestui sistem a fost atât de ridicată încât Twitter a hotărât să transforme hashtagurile în linkuri automate.
În 2009, platforma a introdus oficial această funcție, iar ulterior, Instagram, Facebook, LinkedIn, YouTube, TikTok și aproape toate celelalte rețele sociale au urmat acest exemplu.
De ce sunt eficiente hashtagurile?
Din punct de vedere tehnic, hashtagul reprezintă o etichetă (metadata) care ajută platformele să organizeze conținutul.
În loc ca postările să fie vizibile doar urmăritorilor unui cont, ele pot fi grupate pe baza aceluiași subiect.
Așadar, cei care caută #birdwatching sau #travel pot găsi conținut public postat de utilizatori din întreaga lume.
Când au devenit hashtagurile instrumente de activism?
Rapid, hashtagurile au depășit rolul de simplu instrument de organizare. În multe cazuri, un singur hashtag a devenit punctul de întâlnire pentru milioane de oameni care discutau despre aceeași cauză sau eveniment.
Practically, au ajuns să fie simboluri ale unor mișcări sociale globale. Dintre cele mai notabile, se numără:
#BlackLivesMatter, lansat în 2013 împotriva violenței rasiale;
#MeToo, care a devenit viral în 2017 și a continuat.
