După ce Imperiul Austro-Ungar a anexat Bosnia și Herțegovina în 1908, politica Rusiei în Balcani a fost profund modificată, devenind mult mai activă și mai angajată. Din acest motiv, istoricii au încercat să evalueze cât de mult politica rusă din regiune a influențat evenimentele care au dus la declanșarea Primului Război Mondial. Care erau scopurile și calculurile strategice ale liderilor ruși în anii care au precedat conflagrația mondială?
Formarea Ligii Balcanice, alianța dintre Serbia, Muntenegru, Grecia și Bulgaria, care a reușit să elimine Imperiul Otoman din Balcani, sub influența și sugestiile Imperiului Țarist, a fost doar un prim pas în întărirea influenței rusești în regiune.
„Gândirea strategică a Rusiei percepea Balcanii ca pe un hinterland pentru strâmtori”
În acea perioadă, Imperiul Țarist urmărea două obiective majore: accesul la strâmtorile Bosfor și Dardanele, dar și menținerea unei presiuni constante asupra Imperiului Austro-Ungar.
„Gândirea strategică a Rusiei, între 1912-1914, tindea să considere Balcanii ca pe un hinterland către strâmtori, ca pe cheia care asigura controlul asupra `punctului strategic` otoman din Bosfor.
Această convingere se baza pe credința, extrem de importantă pentru gândirea lui Sazonov (ministrul de Externe rus, n.r.) înainte de izbucnirea războiului, că revendicarea strâmtorilor de către Rusia constituia scopul final pentru asigurarea controlului asupra Bosforului și Dardanelelor”, subliniază Christopher Clark în cartea sa „Somnambulii. Cum a intrat Europa în război în 1914”.
Cum ar fi putut fi cucerite strâmtorile fără ca acest lucru să nu declanșeze un război de amploare?
Ministrul de Externe rus, Serghei Sazonov, era doar unul dintre actorii politici decizionali din Sankt Petersburg. Din acest motiv, este esențial să analizăm o conferință convocată de Sazonov pe 8 februarie 1914, cu liderii principalelor instituții răspunzătoare de stabilirea obiectivelor externe ale Imperiului Țarist.
„Convocată și condusă de Sazonov – menționează Christopher Clark – (…), conferința a reconfirmat pentru ruși importanța controlului asupra strâmtorilor. Cu toate acestea, Sazonov a recunoscut că era greu de imaginat cum ar fi putut fi cucerite strâmtorile fără a declanșa `un război general în Europa`.
Discuțiile s-au axat pe modalitățile prin care Rusia ar trebui să abordeze două sarcini complet diferite: ocuparea Dardanelelor și câștigarea unui război european care ar necesita angajarea tuturor forțelor armate disponibile”.
Importanța războiului de pe Frontul de Vest
La observațiile lui Sazonov a răspuns șeful statului-major al armatei țariste, Iakov Zhilinski, care a subliniat că, în cazul unui conflict european, Rusia nu putea să se lipsească de trupele necesare pentru ocuparea strâmtorilor, având în vedere că prezența acestora era esențială pe Frontul de Vest al Rusiei. Totuși, era evident că, în cazul unei victorii pe Frontul de Vest, problema Dardanelelor s-ar fi rezolvat de la sine, împreună cu alte chestiuni regionale, într-un conflict mai amplu.
„Intendentul general, Danilov, – scrie Christopher Clark – a fost de aceeași părere. S-a opus oricărei acțiuni militare orientate direct către capturarea strâmtorilor:
`Războiul de pe Frontul de Vest va necesita și ultimul efort al tuturor forțelor armate ale statului; nu ne vom putea lipsi…`
