George Coșbuc s-a născut pe 8 septembrie 1866, în localitatea Hordou din județul Bistrița-Năsăud, care ulterior a fost denumită Coșbuc în onoarea sa. A fost un poet, critic literar, publicist și traducător român deosebit. Coșbuc a devenit membru titular al Academiei Române din anul 1916. Este celebru pentru poeziile sale precum „Nunta Zamfirei”, „Noi vrem pământ!”, „Trei, Doamne, și toți trei”, „Pașa Hassan” și „Iarna pe uliță”, lucrări ce fac parte din patrimoniul cultural național și sunt studiate și în prezent în școli. Activitățile sale de educare a țăranilor și de susținere a mișcării poporaniste au avut un impact semnificativ asupra literaturii și culturii românești. Coșbuc a tradus lucrări clasice precum „Odiseea”, „Eneida” și „Divina Comedie”, adaptându-le la specificul românesc. După ce și-a pierdut fiul într-un accident în 1915, nu a mai compus nimic până la trecerea sa în neființă pe 9 mai 1918, cu excepția poeziei „Vulturul”. George Coșbuc este văzut ca un clasic al literaturii române, admirat pentru gustul său literar fin și pentru stilul său inconfundabil.
Marele poet român care a rămas fără inspirație după ce și-a pierdut singurul fiu.
