Un câine poate petrece multe luni într-un adăpost și apoi se mută într-o nouă casă. Începe să se familiarizeze cu mirosurile, programul, vocea oamenilor, locul unde se odihnește și momentele în care primește dragoste. Totuși, exact când începe să simtă că a găsit stabilitate, este din nou pus în mașină și dus înapoi în boxa pe care a părăsit-o.
Pentru oameni, întoarcerea unui animal poate părea o alegere rațională sau temporară. Pentru animal, această experiență poate echivala cu pierderea bruscă a mediului și rutinelor cu care începuse să se obișnuiască.
Studiile din etologie și medicina veterinară demonstrând că abandonul repetat este legat de creșteri ale stresului și modificări comportamentale notabile. Animalele nu percep situațiile ca oamenii și nu își justifică raționamentele despre ceea ce li se întâmplă, totuși corpul și mintea lor înregistrează pierderea, nesiguranța și ruptura de atașament.
Ce se întâmplă în creierul unui animal întors
Câinii sunt animale extrem de sociale, iar stabilitatea lor emoțională este influențată semnificativ de rutină și predictibilitate. Aceiași oameni, aceleași mirosuri și aceleași ritualuri zilnice creează o senzație de siguranță. Totuși, când toate aceste elemente dispar brusc, organismul intră într-o stare de alertă prelungită.
Mai multe cercetări efectuate pe câini din adăposturi au observat niveluri crescute de cortizol, un hormon asociat cu stresul, mai ales during perioadele de tranziție și adaptare. Expunerea constantă la stres poate influența somnul, digestia, sistemul imunitar și comportamentul social.
Mulți câini devin hipervigilenți, anxioși sau dezvoltă anxietate de separare. Alții reacționează diferit: devin retrași, apatici și evită contactele cu oamenii.
Când stresul devine cronic
Psihologii și specialiștii în comportamentul animal folosesc termenul de learned helplessness – „neputință învățată” – pentru a descrie situațiile în care un animal încetează să încerce să reacționeze după experiențe repetitive pe care nu le poate controla.
În adăposturi, acest fenomen poate fi evident: câini care nu mai caută atenție, nu mai participă la joacă, nu mai latră și rămân ore în șir nemișcați. Din exterior, comportamentul poate fi interpretat ca „liniște” sau „cumințenie”, însă de fapt este o stare similară depresiei.
Unele animale dezvoltă și comportamente compulsive, precum lingerea excesivă a labelor, mersul repetitiv în cerc sau rosul compulsiv al obiectelor din boxă.
Experiențele stresante lasă amprente
Animalele nu dispun de memorie narativă ca oamenii, însă au o memorie emoțională și asociativă extrem de puternică.
