De ce, în sezoanele calde, Marea Neagră capătă o nuanță turcoaz? Marea Neagră, situată la limita dintre Europa și Asia și conectată la Marea Mediterană printr-un șir de strâmtori și mări, are de obicei o culoare închisă. Totuși, în fiecare primăvară și la începutul verii, suprafața sa devine spectaculos de turcoaz, vizibilă chiar și din spațiu.
De ce, în sezoanele calde, Marea Neagră capătă o nuanță turcoaz? Pe 22 iunie 2026, instrumentul OCI (Ocean Color Instrument) de la bordul satelitului PACE al NASA a capturat imagini cu apele Mării Negre acoperite de vârtejuri turcoaz.
Acest fenomen este generat, cel mai probabil, de proliferarea masivă a cocolitoforelor, un tip de fitoplancton microscopic acoperit cu plăci de carbonat de calciu. Atunci când aceste organisme se multiplică în număr foarte mare, ele conferă apei o nuanță lăptoasă, albastră-verzuie, explică NASA.
De ce, în lunile calde, Marea Neagră devine turcoaz? Din cauza cocolitoforelor
Cocolitoforele predomină ecosistemul Mării Negre în special la sfârșitul primăverii și începutul verii. În alte perioade ale anului, fitoplanctonul este reprezentat predominant de diatomee, alge microscopice cu înveliș de siliciu, care tind să întunece culoarea apei în loc să o ilumineze.
Același fenomen a fost observat și în strâmtoarea Bosfor, care trece prin Istanbul și unește Marea Neagră de Marea Marmara. Pe 27 mai 2026, cu aproape o lună înainte de imaginea surprinsă de satelitul PACE, un astronaut aflat la bordul Stației Spațiale Internaționale a fotografiat Bosforul, surprinzând fitoplanctonul înflorit care evidenția curenții de apă de pe ambele laturi ale strâmtorii.
Nu doar un spectacol vizual
Deși cocolitoforele sunt organisme microscopice, în timpul unei înfloriri, populația lor devine atât de abundentă încât modifică vizibil culoarea apei, fenomen ce poate fi observat din spațiu. Acest lucru face teledetecția prin satelit un instrument extrem de util pentru cercetătorii care studiază dinamica acestor înfloriri în zone unde prelevarea directă a probelor este dificilă.
Pe lângă spectacolele vizuale pe care le oferă, cocolitoforele joacă și un rol semnificativ în ciclul carbonului din oceane. După moartea lor, o parte din carbonul absorbit în timpul vieții se scufundă odată cu organismele spre fundul mării, unde poate rămâne stocat timp îndelungat.
