Capacitatea de concentrare nu este un atribut exclusiv uman, nici măcar rezervat primatelor. Păsările, reptilele și chiar peștii sunt capabili să își îndrepte atenția către obiective restrânse, filtrând elementele periferice.
Această facultate a apărut acum sute de milioane de ani, însă mecanismul cerebral exact care o susține a rămas parțial enigmatic.
Un nou studiu desfășurat pe șoareci și publicat în revista Nature Communications de către cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins dezvăluie descoperirea unui grup de neuroni ancestrali din perspectiva evoluției. Aceștia joacă un rol surprinzător în atenția spațială selectivă și ar putea conține cheia pentru înțelegerea unor tulburări precum ADHD.
Înțelegerea modului în care funcționează atenția spațială selectivă este crucială pentru supraviețuirea oricărei specii, de la găsirea hranei și evitarea prădătorilor, la capacitatea de a gestiona rețelele sociale atunci când este necesar. În cazul unor afecțiuni umane precum ADHD sau schizofrenia, acest mecanism este grav afectat.
Neuronii identificați de echipă sunt inhibitori și fac parte din complexul tegmental lateral parabigeminal, sau PLTi. Acești neuroni utilizează GABA (acidul gama-aminobutiric) ca mesager chimic, un neurotransmițător a cărui activitate a fost deja demonstrată ca fiind afectată la persoanele cu ADHD. Localizată în trunchiul cerebral, această rețea neuronală a fost extrem de conservată pe parcursul evoluției.
Un grup de neuroni ancestrali
„Un semn caracteristic al ADHD este că chiar și cei mai slabi stimuli distrag atenția, exact ceea ce observăm când acești neuroni sunt dezactivați”, explică Shreesh Mysore, neurocercetător la Johns Hopkins.
„Dar în ziua următoare, când neuronii sunt reactivati, același animal poate ignora din nou distragerile, chiar și pe cele foarte intense.”
Pentru a verifica această ipoteză, cercetătorii au antrenat șoareci să efectueze o sarcină pe un ecran tactil. Animalele trebuiau să se concentreze pe imaginile din fața lor și să le atingă cu nasul pentru a obține o recompensă, ignorând în același timp elementele perturbatoare (distractorii) care apăreau în alte zone ale ecranului, potrivit ScienceAlert.
Cercetătorii au observat că singura funcție afectată a fost capacitatea de a procesa informațiile concurente, de a le compara și de a prioritiza locația cu informația cea mai relevantă. De aceea, Mysore caracterizează această regiune ca fiind un „motor de selecție a atenției”.
Calea către noi strategii terapeutice
Până în prezent, opinia predominantă în comunitatea științifică era că atenția spațială selectivă este reglată de o regiune corticală mai recentă, apărută mai târziu în evoluție, pe care oamenii o împărtășesc doar cu celelalte primate. Ace
