Aproape fiecare clasă include unul sau mai mulți copii care întâmpină dificultăți în lectură comparativ cu colegii lor, inversând literele, scriind cu greu sau evitând cititul cu voce tare. Deseori, aceștia sunt percepuți ca fiind neatenți, lipsiți de interes sau chiar mai puțin inteligenți. Totuși, mulți dintre ei suferă de dislexie, una dintre cele mai răspândite tulburări de neurodezvoltare. Aceasta nu influențează inteligența, ci modul în care creierul identifica și procesează cuvintele scrise.
Ce este dislexia?
Dislexia reprezintă o dificultate specifică de învățare, caracterizată prin probleme persistente în citirea fluentă și corectă a cuvintelor, în ciuda unei inteligențe normale, a unei educații adecvate și a unor oportunități corespunzătoare de învățare. Persoanele afectate de dislexie nu percep literele diferit și nu au deficiențe de vedere. Dificultatea apare în modul în care creierul convertește literele în sunete și apoi în cuvinte cu sens. De exemplu, un copil poate citi cuvântul „casă” foarte lent, literă cu literă, sau poate necesita să recitească aceeași propoziție de mai multe ori pentru a înțelege semnificația acesteia. Alt copil poate confunda cuvinte asemănătoare, poate omite silabe sau poate citi „lac” în loc de „cal” sau „pat” în loc de „plat”, deoarece procesarea rapidă a literelor este provocatoare. Din această cauză, cititul poate deveni un proces lent și epuizant, chiar dacă persoana înțelege o poveste fără probleme atunci când este citită de altcineva.
Cum funcționează diferit creierul?
Atunci când citim, creierul își coordonează simultan mai multe regiuni implicate în recunoașterea literelor, asocierea lor cu sunetele și înțelegerea semnificației. Studiile de imagistică cerebrală arată că, la persoanele cu dislexie, unele din aceste rețele acționează diferit. Creierul în general caută căi alternative pentru a procesa limbajul scris. Acesta este unul dintre motivele pentru care multe persoane cu dislexie reușesc să citească bine după ani de antrenament, dar procesul continuă să necesite un efort mai mare comparativ cu ceilalți. Aceste diferențe se prezintă încă din copilărie și nu sunt cauzate de lipsa practicii sau de metodele de predare.
Cum se manifestă?
Manifestările variază de la o persoană la alta și se modifică odată cu trecerea anilor. La copiii mici, dificultățile pot include învățarea rimelor, recunoașterea sunetelor din cuvinte sau memorarea alfabetului. La școală, cele mai întâlnite semne sunt:
– cititul lent și cu diverse ezitări;
– inversarea sau omisiunea unor litere și silabe;
– dificultăți în scrierea corectă;
– evitarea lecturii;
– oboseala intensificată după activități de lectură.
Nu toate aceste manifestări sunt necesare, iar severitatea lor variază de la un individ la altul. La adulți, dislexia poate continua să afecteze viteza de citire și scriere, însă mulți dezvoltă strategii eficiente de adaptare.
Dislexia nu înseamnă lipsă de inteligență
Acesta este, probabil, cel mai frecvent mit. Dislexia nu influențează inteligența și nu împiedică reușita profesională. Numeroase personalități despre care se consideră că au avut dislexie au excelat în domeniile lor. Printre cei care au discutat public despre dislexia lor se numără Steven Spielberg, Richard Branson și Whoopi Goldberg. În cazul unor figuri istorice precum Albert Einstein sau Leonardo da Vinci, au fost avansate ipoteze, însă acestea nu pot fi confirmate retrospectiv. Specialiștii subliniază că, în cazul unor personalități istorice precum Einstein sau Leonardo da Vinci, diagnosticul nu poate fi validat retroactiv.
De ce apare?
Dislexia are o componentă genetică semnificativă. Dacă unul dintre părinți suferă de dislexie, probabilitatea ca și copilul să aibă această tulburare este mai mare decât
