Ideea conform căreia zahărul îi face pe copii hiperactivi este una dintre cele mai frecvente convingeri legate de alimentație. De-a lungul decadelor, părinții și educatorii au atribuit dulciurilor agitația copiilor. Cu toate acestea, atunci când cercetătorii au încercat să confirme această legătură în studii controlate, rezultatele au fost neașteptate: dovezile existente nu au susținut că zahărul induce hiperactivitate la copii.
## Originea acestui mit
Discuțiile despre legătura între zahăr și hiperactivitate au început să prindă avânt în anii ’70, când anumite teorii sugerau că dieta ar putea influența comportamentul copiilor, în special în cazul celor cu diagnostic de tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD). Acest concept a fost rapid asimilat de mass-media, devenind parte din cultura generală. De atunci, dulciurile au rămas pentru mulți părinți principalul vinovat când copiii devin agitați.
## Descoperirile cercetătorilor
În 1995, o echipă de cercetători a evaluat rezultatele a 23 de studii controlate. În cadrul acestor cercetări, copiii au primit fie zahăr, fie un placebo cu îndulcitor artificial, iar părinții și cercetătorii nu erau conștienți, în condițiile studiilor cu orbire, cine a primit zahăr și cine placebo. Meta-analiza publicată în JAMA nu a relevat efecte semnificative ale zahărului asupra comportamentului sau a performanțelor cognitive ale copiilor. Autorii au concluzionat că zahărul nu pare să influențeze comportamentul copiilor așa cum sugerează această convingere. Totuși, au menționat că nu se poate exclude complet riscul unui efect redus sau al unor reacții într-un mic subgrup de copii. Acest rezultat este notabil deoarece studiile analizate nu s-au bazat pe observațiile părinților, ci au comparat în condiții controlate consumul de zahăr cu un placebo.
## De ce par copiii atât de agitați după ce mănâncă dulciuri?
Explicația ar putea fi legată de atmosfera în care sunt consumate dulciurile. Acestea sunt frecvent întâlnite la petreceri, de Halloween, de Crăciun, în excursii sau la alte evenimente pline de jocuri, muzică, mulți copii și un mediu extrem de stimulativ. Într-un astfel de cadru, copilul poate deveni foarte activ chiar și fără să consume zahăr.
Există și un alt factor: așteptările adulților. Meta-analiza din JAMA a observat că asocierile puternice pe care părinții le fac între zahăr și comportamentul hiperactiv pot fi influențate de așteptări și de modul în care dulciurile sunt consumate în situații cu un nivel ridicat de activitate. Cu alte cuvinte, dacă un părinte se așteaptă ca un copil care a consumat bomboane să devină hiperactiv, comportamentul normal al copilului poate fi perceput diferit.
Aceasta înseamnă că zahărul este inofensiv? Nu. Faptul că zahărul nu pare să inducă hiperactivitate nu înseamnă că poate fi consumat fără restricții. Organizația Mondială a Sănătății recomandă reducerea consumului de zaharuri libere la mai puțin de 10% din aportul caloric zilnic, atât pentru copii, cât și pentru adulți. OMS sugerează, de asemenea, o reducere suplimentară sub 5% pentru beneficii suplimentare asupra sănătății.
Recomandarea se bazează în principal pe legătura dintre consumul excesiv de zaharuri libere și riscul de creștere nesănătoasă în greutate și carii dentare. În rândul copiilor, consumul mare de băuturi îndulcite cu zahăr este, de asemenea, asociat cu un risc crescut de supraponderabilitate și obezitate. Prin urmare, limitarea dulciurilor rămâne esențială, dar motivul nu este presupusa hiperactivitate apărută imediat după consum.
## Ce reprezintă așa-numitul „sugar rush”?
Expresia sugar rush este fol
