Există indivizi care nu pot rămâne calmi dacă un pahar a rămas nespălat în chiuvetă și alții care dorm fără probleme lângă un scaun plin de haine. Suntem tentați să legăm ordinea de disciplină, iar dezordinea de neglijență sau creativitate. Cu toate acestea, psihologia arată că lucrurile sunt mai complexe.
Spațiul în care trăim poate oferi indicii despre comportamentul și preferințele noastre, dar nu funcționează ca un test de personalitate. O cameră dezordonată nu confirmă că proprietarul are o minte haotică, la fel cum o locuință perfect curată nu dovedește automat autocontrol sau perfecționism.
Kathleen Vohs, psiholog la Universitatea din Minnesota, a condus o serie de experimente asupra influenței mediului asupra comportamentului.
Dezordinea poate stimula gândirea neobișnuită. Într-unul dintre experimente, participanților le-a fost solicitat să găsească utilizări inedite pentru mingi de ping-pong. Cei dintr-o cameră dezordonată au sugerat un număr similar de întrebuințări ca participanții din camera ordonată, dar ideile lor au fost considerate de observatori independenți ca fiind mai creative.
Într-un alt experiment din aceeași serie, persoanele aflate într-o cameră ordonată au donat mai mulți bani și au ales mai des un măr în locul unei tablete de ciocolată. Într-un al treilea test, participanții din mediul dezordonat au preferat mai frecvent un produs nou în locul unuia cunoscut.
Rezultatele sugerează că un mediu ordonat poate încuraja respectarea normelor, în timp ce dezordinea poate stimula îndepărtarea de soluțiile convenționale. Ele nu demonstrează însă că persoanele dezordonate sunt mai creative sau că oamenii ordonați sunt mai generoși. Cercetătorii au modificat spațiile în care se afla participanții, nu au analizat modul în care aceștia își organizau propriile locuințe.
Ce poate observa un psiholog într-o cameră. Un studiu coordonat de psihologul Sam Gosling a investigat în ce măsură observatorii pot face evaluări despre personalitatea unei persoane privind dormitorul sau biroul acestuia.
Spațiile personale conțin indicii: cărți, decorațiuni, fotografii, obiecte legate de activități și modul în care sunt aranjate. Pe baza acestor indicii, observatorii au reușit să evalueze unele trăsături cu o precizie superioară la întâmplare, în special deschiderea către experiențe și conștiinciozitate.
Totuși, o cameră nu dezvăluie întreaga personalitate. Ordinea poate fi influențată de timpul disponibil, dimensiunea locuinței, prezența copiilor, starea de sănătate, regulile familiei sau faptul că spațiul este împărțit cu altcineva.
Prin urmare, clasificarea oamenilor în „tipul A, ordonat și perfecționist” și „tipul B, relaxat și dezordonat” nu este justificată. Tipologia A/B a fost dezvoltată în alt context și nu este un instrument adecvat pentru a interpreta modul în care cineva își menține camera.
Când dezordinea poate deveni o problemă. Dezordinea ocazională nu este un diagnostic și nici un semn sigur al depresiei sau anxietății. Aceasta devine relevantă atunci când împiedică utilizarea normală a locuinței, provoacă suferință, generează conflicte sau apare împreună cu o schimbare semnificativă de comportament.
Un studiu realizat în 2010 a analizat modul în care 60 de persoane din familii cu două venituri își descriau locuințele. În cazul femeilor, descrierea casei ca fiind aglomerată sau plină de proiecte neterminate a fost asociată cu o stare depresivă mai accentuată pe parcursul zilei și cu un profil zilnic de cortizol legat de stres.
Studiul a identificat o asociere, dar nu a demonstrat că dezordinea este cauza depresiei. Este posibil ca stresul și oboseala să contribuie la acumularea obiectelor, ca
