Un organ imens și încă insuficient de studiat, situat în capul cașalotului, ar putea juca un rol esențial în abilitatea acestui mamifer marin de a genera lovituri extrem de puternice.
Studiile recente oferă dovezi care susțin o teorie formulată cu peste două secole în urmă de un supraviețuitor al naufragiului vasului Essex, tragedia care a inspirat celebra carte „Moby-Dick”, scrisă de Herman Melville.
În dimineața zilei de 20 noiembrie 1820, Thomas Nickerson, în vârstă de doar 15 ani, se afla pe o barcă de vânătoare de balene când un cașalot a lovit ambarcațiunea. Nickerson și ceilalți membri ai echipajului au reușit să se întoarcă la nava principală, Essex, însă un al doilea cașalot, mult mai mare, s-a îndreptat direct către vas.
Conform relatării lui Nickerson, publicată aproximativ 50 de ani mai târziu, animalul a lovit Essex cu o forță atât de mare încât oamenii au fost aruncați la podea. După prima coliziune, cașalotul s-a îndepărtat în jur de 270 de metri, apoi s-a întors și a atacat din nou cu maximă viteză. A doua lovitură a distrus complet partea din prova, iar vasul s-a scufundat.
Cei 20 de membri ai echipajului care au părăsit Essex au ajuns în trei bărci de vânătoare, la aproximativ 2.100 de kilometri de cel mai apropiat țărm. Supraviețuirea lor s-a dovedit a fi una dintre cele mai dramatice povești din istoria navigației și sursa de inspirație pentru „Moby-Dick”, conform BBC.
„Berbecul” din capul cașalotului
Cercetătorii bănuiesc că una dintre explicațiile pentru puterea remarcabilă a loviturilor cașalotului se găsește chiar în capul său. Capul constituie aproximativ o treime din lungimea corpului, iar în partea din față se află un organ voluminos și moale, cunoscut sub numele de spermaceti.
Acest organ conține o substanță uleioasă cu același nume. De-a lungul secolelor, aceasta a fost extrem de valoroasă pentru industria vânătorii de balene, fiind utilizată și pentru combustibil, lumânări și săpunuri. Numele provine dintr-o veche confuzie a vânătorilor, care credeau că substanța reprezenta spermă.
În secolele XVIII și XIX, aproximativ 300.000 de cașaloți au fost uciși la nivel global pentru produsele obținute de la aceste animale.
Funcția exactă a organului spermaceti nu este însă pe deplin clarificată nici în prezent. Una dintre ipoteze sugerează că ar putea juca un rol în combaterea dintre masculi, acționând ca un adevărat amortizor și „berbec” biologic.
Ipoteza a fost susținută încă din secolul al XVIII-lea de Owen Chase, prim-ofițerul navei Essex. Biologul evoluționist Dave Carrier a plecat de la observațiile lui Chase și a încercat să testeze, la două secole distanță, dacă partea frontală a capului cașalotului poate funcționa ca o armă.
Cașaloții se ciocnesc între ei
Dovezi semnificative au fost obținute recent, când Alec Burslem, ecophysiolog la Universitatea din Hawaii, a reușit să filmeze cașaloții în timp ce se ciocneau cu capul unul de celălalt în apropierea Insulelor Baleare și a Azorelor.
În mai multe ocazii, masculi tineri au accelerat unul către celălalt și s-au izbit frontal. Una dintre cele mai puternice lovituri observate a fost dată de un exemplar juvenil care s-a mișcat cu aproximativ
