Descoperirea Telescoapelor Spațiale Hubble și James Webb dincolo de Neptun

Descoperirea Telescoapelor Spațiale Hubble și James Webb dincolo de Neptun

Observațiile comune efectuate de telescoapele spațiale James Webb și Hubble au scos la iveală 27 de obiecte transneptuniene (TNO) de dimensiuni reduse. Datele indică o abundență mai mică decât anticipau modelele, dar oferă informații valoroase despre formarea sistemului solar.

În regiunile îndepărtate de la marginile sistemului solar, dincolo de orbita planetei Neptun, se află obiecte înghețate minuscule numite obiecte transneptuniene (TNO). Acestea reprezintă resturi conservate din blocurile de bază ale planetelor, scrie SciTechDaily.

Pentru prima oară, cercetătorii au unit capabilitățile Telescopului Spațial Hubble (lumină vizibilă) cu cele ale Telescopului Spațial James Webb (infraroșu).

Analiza simultană a aceleași zone din spațiu a condus la descoperirea a 27 de TNO-uri extrem de slabe, unele având un diametru de cinci ori mai mic decât cele mai mici corpuri detectabile pe Pământ.

O nouă perspectivă asupra modului în care s-au format primele corpuri cerești

Studiul condus de Marielle Eduardo (Universitatea din Victoria) a examinat două populații distincte de TNO-uri.

Prima a fost populația „rece”, adică obiecte care au rămas pe orbitele lor originale, circulare. Populația „caldă” se referă la obiecte născute mai aproape de Soare și mutate ulterior spre exterior de migrația planetelor gigante.

Deși cele două grupuri s-au dezvoltat în condiții de mediu diferite, ambele prezintă o distribuție de mărime surprinzător de similară. Acest lucru sugerează că procesul fizic de formare a acestor corpuri cerești funcționează la fel, indiferent de densitatea sau temperatura discului protoplanetar primordial.

Informații valoroase despre formarea Sistemului Solar

Spre surprinderea astronomilor, analizele de culoare realizate de Anastasia Morgan (Universitatea Northern Arizona) au demonstrat că micile TNO-uri au nuanțe identice cu cele ale corpurilor de dimensiuni mari.

Se anticipa că, în realitate, coliziunile repetate din ultimele miliarde de ani ar fi trebuit să afecteze suprafața primordială.

Totuși, faptul că își păstrează culorile originale sugerează că aceste obiecte au suferit mai puține coliziuni decât se credea sau au reușit să își mențină compoziția chimică inițială în ciuda fragmentării.

Descoperirile publicate în The Astronomical Journal oferă o nouă imagine despre modul în care s-au format primele corpuri cerești din sistemul solar.