Există încă percepția că, dacă alegi să rămâi acasă în loc să ieși în oraș, este ceva greșit. Că preferința pentru solitudine ar indica inevitabil o problemă. Totuși, cercetările din domeniul psihologiei relevă o realitate mai complexă: timpul petrecut singur poate reprezenta o alegere deliberată, corelată cu necesitatea de calm, independență și recuperare emoțională.
O primă distincție esențială realizată de cercetători este între a fi singur și a te simți singur. Singurătatea, în sensul de a fi în solitudine, descrie situația în care o persoană își petrece timpul fără interacțiuni directe cu alții.
Însingurarea, în contrast, este starea neplăcută generată de discrepanța dintre relațiile pe care ni le dorim și cele pe care le avem.
## Singurătatea și însingurarea nu sunt identice
O persoană poate experimenta o stare de bine atunci când este singură, după cum poate simți o profundă izolare chiar și în mijlocul altor oameni. Preferința pentru timpul petrecut în solitudine nu este rezervată exclusiv introvertiților și nu duce neapărat la izolare socială.
Thuy-vy Nguyen, cercetătoare la Universitatea Durham și conducătoare a Solitude Lab, cercetează cum timpul petrecut singur influențează emoțiile și bunăstarea. Studiile sale demonstrează că singurătatea aleasă este trăită diferit comparativ cu cea impusă de circumstanțe.
## Ce se întâmplă cu emoțiile când suntem singuri
Timpul petrecut singur nu ne face automat [mai fericiți](https://www.descopera.ro/dnews/21130198-cum-ajung-unii-oameni-sa-fie-cu-adevarat-fericiti-7-obiceiuri-care-fac-diferenta). Totuși, unele cercetări sugerează că poate diminua intensitatea emoțiilor intense. După o perioadă de singurătate, oamenii pot experimenta mai puțină anxietate sau iritare, dar și mai puțin entuziasm. Efectul principal pare a fi, prin urmare, unul de liniștire, nu neapărat de creștere a fericirii.
Singurătatea voluntară poate oferi ocazia pentru relaxare, contemplare, activități creative sau înțelegerea propriilor emoții. Avantajele apar în special atunci când individul simte că a ales această experiență și că poate relua oricând contactele sociale.
Pe de altă parte, singurătatea nedorită, de lungă durată sau asociată cu sentimentul că nu avem relațiile dorite poate influența negativ sănătatea mintală și starea generală de bine.
## Introversiunea nu este echivalentă cu timiditatea
Una dintre cele mai frecvente confuzii este să consideri introversiunea sinonimă cu timiditatea sau anxietatea socială. Introversiunea descrie, în principal, o preferință pentru stimuli mai scăzuți și pentru interacțiuni sociale mai puțin intense. Timiditatea și anxietatea socială includ teamă, disconfort sau neliniște în contexte sociale.
Cu toate acestea, legătura dintre introversiune și preferința pentru solitudine nu este la fel de simplă pe cât ar părea. Studiile coordonate de Nguyen nu au găsit dovezi că introversiunea prezice, de una singură, motivația autonomă pentru a petrece timp în solitudine. Motivele pentru care o persoană alege să rămână singură și libertatea pe care o simte în această alegere pot fi de importanță mai mare.
În alte cuvinte, nu orice introvertit își dorește să fie singur mult timp și nu orice persoană care apreciază singurătatea este neapărat introvertită.
## Când singurătatea devine un semnal de alarmă
Preferința pentru singurătate nu este, în sine, o problemă. Totuși, merită să fie analizată cu atenție atunci când provine din frica de a fi judecat, din sentimentul că relațiile sunt imposibile sau din lipsa energiei necesare activităților zilnice.
Un alt semnal de alarmă important este suferința. Dacă o persoană își dorește relații, dar nu reușește să le dezvolte, nu
