Cum reușeau să păstreze căldura pentru puii lor sauropodele din zonele reci? Un studiu recent a prezentat un sit record de cuibărit pentru sauropode, după ce cercetătorii au identificat mai mult de 250 de fragmente de coji de ouă în formațiunea Chorrillo din Patagonia. Fosilele au fost descoperite la aproximativ 300 de kilometri nord de Strâmtoarea Magellan, într-o zonă care, cu circa 68 de milioane de ani în urmă, era situată la o latitudine estimată între 55 și 60 de grade sud.
Situl, datat din Cretacicul târziu, reprezintă cea mai sudică regiune din emisfera sudică în care au fost găsite până acum resturi de ouă. Este de asemenea cel mai sudic mediu de cuibărit cunoscut pentru sauropode la nivel global și prima dovadă că titanozaurii își depuneau ouăle la astfel de latitudini ridicate.
Cojile prezintă o porozitate mare, specifică ouălor de titanozaur, ceea ce indică faptul că acestea erau complet acoperite în timpul incubației. Dar cum reușeau să păstreze căldura puilor din regiunile reci?
„Păsările pot cuibări la latitudini mari deoarece își încălzesc ouăle prin căldura corporală, însă dacă titanozaurii ar fi clocit ouăle asemenea păsărilor, cuibul ar fi devenit practic o omletă uriașă, așa că această varianta pare puțin plauzibilă”, a explicat Darla Zelenitsky, autorul studiului.
Nici lumina solară nu părea adecvată pentru a încălzi ouăle în mediile reci ale Cretacicului târziu, aflat în apropierea zonei de astăzi a Strâmtoarei Drake. Cercetătorii consideră o metodă de incubație bazată pe descompunerea vegetației mai plauzibilă. Un mecanism similar a fost observat la hadrozauri, dinozauri cu „cioc de rață”, ale căror ouă au fost găsite în situri situate la latitudini înalte din emisfera nordică.
Resturile vegetale adunate în movile se descompuneau, generând căldură, asemeni unui morman de compost. Această căldură ar fi putut menține embrionii la temperatura necesară pentru dezvoltare. Potrivit lui Zelenitsky, aceasta reprezintă explicația cea mai plauzibilă pentru abilitatea dinozaurilor de a se reproduce în condiții reci la latitudini atât de mari.
Cărui specii îi aparțineau ouăle recent descoperite?
Ouăle au fost atribuite oogenului Fusioolithus, o categorie utilizată pentru ouăle depuse de speciile de titanozauri.
Titanozaurii erau considerabil mai mari decât hadrozaurii. Grupul include giganți precum Argentinosaurus și Patagotitan, unele animale atingând greutăți de aproximativ 75.000 de kilograme.
„Este impresionant pentru mine că dinozauri atât de masivi puteau cuibări atât de departe de Ecuator. E uimitor să ne imaginăm că cei mai mari dinozauri nu doar că trăiau acolo, ci își și cloceau ouăle în acele regiuni”, a afirmat cercetătoarea, citată de IFLScience.
Descoperirea ilustrează flexibilitatea comportamentală a titanozaurilor în ceea ce privește reproducerea. În aceeași perioadă, alți titanozauri cuibăreau la latitudini mai joase și se bazau pe radiația solară pentru a-și încălzi ouăle, asemeni țestoaselor marine de astăzi.
Noul sit extinde harta zonelor cunoscute de cuibărit ale titanozaurilor și oferă noi informații despre modul în care acești giganți s-au adaptat pentru a se reproduce într-o lume în care temperaturile puteau deveni neobișnuit de scăzute.
Studiul a fost publicat în revista Royal Society Open Science.
