Cercetătorii au identificat că beriliul ar putea acționa ca o amprentă chimică pentru a evidenția stelele care și-au distrus planetele, indicând că sistemele planetare stabile asemenea Sistemului Solar sunt mai puțin frecvente decât se considera.
Un studiu internațional realizat de Universitatea din São Paulo (USP) a creat o metodă novatoare pentru a detecta stelele care au absorbit planetele din jurul lor.
Noua tehnică se bazează pe analiza variațiilor de abundență a beriliului, un element chimic rar întâlnit.
Echipa a cercetat sistemul binar format din stelele de tip solar HD 129171 și HD 129209.
Deși ambele stele s-au format din același nor molecular și ar fi trebuit să aibă compoziții similare, spectrograful UVES de pe Very Large Telescope (VLT) din Chile a scos la iveală diferențe semnificative.
O perspectivă îngrijorătoare asupra stabilității sistemelor planetare
Mai precis, HD 129171 este considerabil îmbogățită în elemente refractare (fier, magneziu, siliciu, calciu, titan). De asemenea, prezintă un exces substanțial atât de litiu, cât și de beriliu.
Spre deosebire de litiu, care se distruge rapid în interiorul stelei, beriliul rezistă însă mult mai mult.
Fiindcă nu este generat în nucleul stelelor, prezența sa în atmosferele stelare semnalează absorbția unor deșeuri stâncoase echivalente cu peste 11 mase terestre după formarea stelei.
O amprentă a „canibalismului” stelar
Această descoperire oferă acum o viziune îngrijorătoare asupra stabilității sistemelor planetare. Și asta pentru că interacțiunile gravitaționale intense pot deranja orbitele planetelor, aruncându-le direct în steaua-gazdă, conform EurekAlert.
„Dacă fenomenul de absorbție a planetelor este comun, înseamnă că multe sisteme traversează etape dinamice violente. Pentru ca viața complexă să apară, o planetă nu are nevoie doar de miliarde de ani, ci și de o orbită suficient de stabilă pentru a rezista”, spune Anne Rathsam, autorul principal al studiului.
Cercetările sugerează că structura Sistemului Solar, cu planete gigantice pe orbite circulare externe și planete terestre stabile, ar putea fi neobișnuit de rară în Calea Lactee.
