Un calamar misterios a fost observat la mii de metri adâncime. În întunericul perpetuu al apelor adânci, viața a găsit metode extraordinare de a supraviețui în condiții de presiune și temperatură extreme. Recent, cercetătorii de la Monterey Bay Aquarium Research Institute (MBARI) au reușit să surprindă în imagini una dintre cele mai neobișnuite creaturi ale acestui mediu: un calamar Magnapinna, cu înotătoare gigantică și brațe subțiri care se disipă în întunericul zonei batipelagice.
Un calamar misterios a fost observat la mii de metri adâncime. Aceasta reprezintă prima observație confirmată a acestei specii în nord-estul Oceanului Pacific.
„La început, vedeam doar vârfurile unor structuri care păreau a fi tentacule fine, așa că am crezut că e o meduză. Dar când au apărut ‘coatele’ pe ecran, am realizat că era ceva cu adevărat special”, a declarat Olivia Soares Pereira, ecolog specializat în oceanele adânci.
Întâlnirea a avut loc pe 7 august, în timpul unei expediții lângă muntele submarin Davidson Seamount, în largul Californiei. Folosind vehiculul telecomandat Doc Ricketts, cercetătorii au observat calamarul la o adâncime de 3.277 de metri.
Animalul plutea deasupra fundului oceanic și își mișca încet cele două înotătoare uriașe, în timp ce cele opt brațe și două tentacule se întindeau dedesubt.
Un calamar misterios a fost observat la mii de metri adâncime: ce îl face pe Magnapinna neobișnuit?
Cu ajutorul sistemului laser al vehiculului, cercetătorii au estimat că exemplarul avea aproximativ 1,25 metri de la partea superioară a corpului până la capetele brațelor.
Magnapinna, cunoscut și sub numele de „calamarul cu înotătoare enorme”, este unul dintre cele mai enigmatice cefalopode cunoscute. Doar aproximativ 70 de exemplare au fost observate sau colectate vreodată. Se știe că trăiește la adâncimi extreme, un exemplar fiind observat la 6.212 metri sub suprafața oceanului, conform ScienceAlert.
Aspectul său este cu adevărat remarcabil. Corpul este relativ mic, dar cele două înotătoare sunt disproporționat de mari. Brațele și tentaculele se termină în filamente extrem de lungi și subțiri, care pot atinge câțiva metri. Animalul le menține aproape verticale pe corp, apoi le îndoaie brusc, formând ceea ce cercetătorii denumesc poziția „coatelor”.
Motivul acestei atitudini rămâne neclar. O teorie sugerează că Magnapinna plutește deasupra fundului oceanic și capturează pasiv prada care se lipește de tentacule. Poziția „coatelor” ar putea permite menținerea brațelor extinse fără a se încurca.
Ce căutau, de fapt, oamenii de știință?
Deși întâlnirile sunt rare, specia pare să fie distribuită în oceanele Atlantic, Pacific și Indian. O analiză recentă sugerează că habitatele corespunzătoare pentru Magnapinna ar putea acoperi până la 62% din suprafața oceanelor și 70% din volumul acestora. Cu toate acestea, exemplarele par să fie extrem de rare.
Cercetătorii nu căutau de fapt calamarul. Expediția studia Davidson Seamount, o adevărată oază pentru viața marină, unde curenții concentrează nutrienți și hrană. Zona este deja cunoscută pentru coralii de mare adâncime și pentru o importantă zonă de reproducere a caracatițelor.
Acum, se pare că și unul dintre cei mai enigmatici locuitori ai oceanului beneficiază de resursele acestui habitat.
