Un nou raport efectuat cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb (JWST) evidențiază că formarea planetelor gigantice este o competiție contra timpului, deoarece gazul din discurile protoplanetare se epuizează treptat ca rezultat al vânturilor stelare care își schimbă natura pe măsură ce sistemele planetare devin mai mature.
Cercetarea, coordonată de Naman Bajaj de la Universitatea din Arizona și de Uma Gorti de la Institutul SETI, a investigat 72 de stele tinere asemănătoare Soarelui, publicând rezultatele în The Astronomical Journal.
Studiul oferă o viziune clară asupra modului în care discurile de gaz și praf, materialul esențial pentru formarea unor giganți gazoși precum Jupiter și Saturn, sunt dispersate în univers.
Folosind instrumentul MIRI al JWST, astronomii au monitorizat două semnale esențiale: hidrogenul molecular și neonul ionizat. Observațiile indică faptul că dispersia gazului nu este reglementată de un singur mecanism, ci are două etape distincte.
Formarea planetelor uriașe, o competiție contra timpului
Prima etapă este cea timpurie (vânturi magnetice). În primele perioade ale vieții stelei, când materia se acumulează către centru, discul își pierde gazul prin jeturi puternice și vânturi extinse activate de câmpurile magnetice.
A doua etapă este cea târzie (fotoevaporare). Pe măsură ce jeturile magnetice devin mai slabe și materia se rarefiază, radiația de înaltă energie a stelei pătrunde mai adânc în disc. Gazul se încălzește până la punctul în care reușește să scape de atracția gravitațională, un proces denumit fotoevaporare.
Dacă gazul este eliminat prea rapid de aceste vânturi, giganții gazoși nu dispun de timpul necesar pentru a acumula atmosfere masive.
O oportunitate închisă
„Odată ce gazul dispare, oportunitatea de a forma planete bogate în gaz este practic încheiată”, subliniază cercetătorii.
Analizând un eșantion atât de diversificat de stele tinere, specialiștii au putut valida ipotezele teoretice anterioare, demonstrând că trecerea de la vânturi moleculare la cele atomice stabilește cronometrul fundamental pentru evoluția sistemelor planetare.
Măsurările viitoare vor determina exact cantitatea de gaz eliminată și din ce regiuni ale discului provine aceasta, conform Scitechdaily.
Vă mai sugerăm să citiți și:
– [Astronomii ar fi descoperit de ce planetele din constelația Orion au orbite înclinate](https://www.descopera.ro/stiinta/21122468-astronomii-ar-fi-aflat-de-ce-planetele-din-constelatia-orion-au-orbite-inclinate)
– [Un meteorit marțian rar păstrează dovezi nemaivăzute despre interiorul Planetei Roșii](https://www.descopera.ro/stiinta/21120359-un-meteorit-martian-rar-pastreaza-indicii-nemaivazute-despre-interiorul-planetei-rosii)
– [Niște stele ciudate par a fi „mâncat” planete](https://www.descopera.ro/stiinta/21084368-niste-stele-ciudate-arata-ca-si-cum-ar-fi-mancat-planete)
– [O structură gigantică observată cu Telescopul Hubble răstoarnă toate concepțiile anterioare despre nașterea planetelor](https://www.descopera.ro/stiinta/21072395-o-structura-gigantica-observata-cu-telescopul-hubble-rastoarna-tot-ce-se-stia-despre-nasterea-planetelor)
