Oamenii de știință sunt acum cu un pas mai aproape de a confirma că o galaxie denumită „Cloud 9/Al nouălea cer” este prima galaxie „eșuată” sau „fără stele” descoperită vreodată de umanitate. Componenta principală a unei galaxii fără stele ar fi materia întunecată, adică acel „material” enigmatic și invizibil care nu interacționează cu lumina.
Situată la 14 milioane de ani-lumină distanță de galaxia vecină Messier 94 (M94), Cloud 9 este în prezent cel mai promițător candidat pe care îl avem pentru o galaxie fără stele. Aceasta conține un imens nor de hidrogen cu o masă estimată la 1 milion de ori mai mare decât masa Soarelui, iar materia întunecată atinge aproximativ 5 milioane de mase solare. În plus, Telescopul Spațial Hubble a descoperit în ianuarie a.c. că „Al nouălea cer” nu emite nicio cantitate de lumină stelara.
„Cel mai fascinant detaliu al cercetării noastre a fost absența totală a oricărei activități în fotografia cu Cloud 9. Atunci când privești o imagine ce parcurge această distanță și nu observi nimic acolo unde ar trebui să existe o structură conținând un milion de mase solare de gaz, acesta este un lucru cu adevărat remarcabil,” a declarat coordonatorul echipei științifice, Ignacio Trujillo, de la Instituto de Astrofísica de Canarias (Spania), pentru Space.com.
„Cele mai multe obiecte din Univers emit lumină. Al nouălea cer nu face acest lucru. Această liniște este, în mod paradoxal, cea mai convingătoare dovadă pe care am putea să o avem,” a adăugat Trujillo. Deși dispune de suficient material pentru a forma o galaxie mică, Cloud 9 pare să nu fi generat niciodată o populație stelară semnificativă.
„Această combinație de gaz fără stele într-un mediu relativ normal face ca această structură să fie cea mai convingătoare candidată pentru ceea ce teoreticienii denumesc o galaxie întunecată sau galaxie fără stele. Conceptul a fost prezis teoretic de zeci de ani, dar observațiile directe au fost rare. Problema este clară: fără stele nu există lumină vizibilă ce poate fi detecată, iar singura modalitate de a identifica astfel de obiecte este prin emisiile de gaze, în special hidrogen neutru observat la lungimi de undă radio, îmbinate cu imagistică optică profundă pentru a exclude prezența unui companion stelar cu lumină mai slabă,” a mai adăugat Trujillo.
Totuși, de ce unele galaxii „eșuează”? Galaxiile fără stele rămân, pentru moment, un mister pentru cercetători. „Explicația teoretică acceptată pe scară largă consideră radiația ultravioletă de fond care străbate Universul. După Epoca Reionizării, acest câmp de radiații încălzește gazul din halourile de materie întunecată cu masă joasă la temperaturi suficiente pentru ca gazul să nu se poată răci și nu poate colapsa pentru a forma stele,” a explicat Trujillo.
„Hubble a oferit deja dovezi extrem de puternice, iar tehnologiile de vârf precum Telescopul Spațial James Webb ne-ar putea aduce mai aproape de răspunsuri, însă va fi necesar să alegem cu atenție filtrele și sistemele de urmărire stelară,” a adăugat Trujillo.
Cercetarea echipei a fost publicată pe site-ul arXiv.
