Copiii cu vârste cuprinse între doi și cinci ani își flash mai adesea cu pantofii părinților lor. Psihologul Javier de Haro clarifică ce se află, de fapt, în spatele acestui tip de joc.
Cei mici, în intervalul de vârstă menționat, au deseori obiceiul de a umbla prin locuință purtând pantofii părinților lor. Conform specialistului Javier de Haro, acest comportament nu este doar o simplă activitate ludică. Este o modalitate prin care aceștia își descoperă și își construiesc identitatea.
Expertul a discutat acest fenomen într-o postare pe rețelele sociale, menționată de El Economista. În această etapă, copiii sunt în plin proces de explorare și imitare, iar jocul simbolic este „în plină desfășurare”, ajutându-i să înțeleagă mai bine universul din jur.
Deși poate părea o joacă simplă, în spatele acestor gesturi se află un proces mai complex.
Copiii trec de la percepția „sunt un copil” la identificarea cu poziții precum „sunt tata” sau „sunt mama”. Observând distincțiile dintre aceste roluri, aceștia pot explora treptat identitatea lor, conform sursei menționate.
Încercarea unei piese vestimentare aparținând unui părinte are și o funcționalitate suplimentară. Micuțul devine, timp de câteva momente, „parte din lumea” adultului pe care îl mimează.
Această practică contribuie, de asemenea, la dezvoltarea empatiei și a înțelegerii sociale, subliniază De Haro. Prin imitare, copiii capătă o senzație mai clară despre cum se comportă adulții din jurul lor.
De asemenea, învață să se pună în locul celuilalt, atât figurativ, cât și literalmente. Psihologul sugerează părinților să nu le ia pantofii copiilor atunci când observă că aceștia merg stângaci prin casă. Acest gest, afirmă el, face parte din etapele prin care cei mici își formează identitatea și devin ceea ce vor ajunge să fie.
