Pe 13 august 1961, construcția Zidului Berlinului a marcat începutul unei perioade de aproape trei decenii de separare notabilă între Est și Vest. Zidul, realizat de Walter Ulbricht și acceptat de Nikita Hrușciov, a acționat ca o barieră fizică și ideologică între Berlinul Occidental și Republica Democrată Germană. Principala sa intenție a fost prevenirea migrației masive a germanilor din Berlinul de Est către vest, care a avut un impact economic semnificativ asupra RDG-ului.
În timpul existenței sale, zidul a diminuat considerabil numărul persoanelor care au reușit să fugă către vest, de la 2,5 milioane înainte de ridicarea zidului la numai 5,000 după 1962. Zidul Berlinului a devenit o emblemă a Războiului Rece și a separării dintre blocurile comunist și capitalist.
Abia pe 9 noiembrie 1989, zidul a fost deschis oficial, marcând sfârșitul unei epoci și începutul procesului de reunificare a Germaniei. Evenimentele din acea perioadă au revitalizat speranțele pentru o Europă unită și au reprezentat un moment de răscruce în istoria mondială. Ridicarea și căderea zidului sunt retrăite ca momente cheie ce au influențat politica globală și relațiile internaționale.
