Cu sprijinul celui mai mare telescop solar de pe glob, astronomii au reușit să capteze cea mai clară imagine a feței Soarelui, scoțând la iveală mici vârtejuri de plasmă cu un diametru de aproximativ 20 de kilometri. Aceste observații oferă o percepție echivalentă cu recunoașterea unui portret de pe o monedă aflată la o distanță de 120 de kilometri.
Cercetătorii au subliniat procese extrem de delicate pe Soare care afectează comportamentul stelei noastre. Studiul a fost realizat cu ajutorul telescopului solar Daniel K. Inouye din Hawaii, îmbinat cu imagini de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar din Germania și simulări pe computer.
Analiza marginilor granulelor a scos la iveală instabilități Kelvin-Helmholtz la suprafața Soarelui, fenomene întâlnite și pe suprafața lacurilor sau în atmosferele planetelor. Aceste descoperiri necesită o rezoluție incredibilă pentru a distinge structuri de 20 de kilometri pe Soare, la limita capacităților actuale ale instrumentelor și simulărilor numerice.
Publicat în revista *Nature*, studiul subliniază semnificația fenomenelor la scară mică în dinamica solară și constituie un pas esențial în aprofundarea înțelegerii comportamentului suprafeței solare.
