Fosilele de animale conservate în peșterile inundate din sudul Australiei oferă un înscris extraordinar al istoriei. Până în prezent, cercetătorii nu au avut o metodă eficientă pentru a determina cum rămășițele megafaunei gigantice extincte s-au acumulat și au influențat aceste cimitire acvatice.
Un nou studiu realizat de Universitatea Griffith, publicat în revista *PLOS One*, le oferă cercetătorilor primul cadru metodologic pentru interpretarea urmelor lăsate pe aceste oase. Echipa de cercetare, condusă de doctoranda Meg Walker și profesorul Julien Louys, a investigat oase de animale din două sisteme de peșteri submerse în apropierea Mount Gambier.
Cu ajutorul unor scafandri specializați, cercetătorii au comparat fosilele acvatice cu oase îngropate în peșteri uscate, urmărind transformările de la nivel macroscopic la compoziția elementală și proteinele captive în celule.
Un înscris extraordinar al istoriei
Rezultatele au indicat că mediul subacvatic generează o „amprentă” de conservare unică. În numeroase cazuri, apa păstrează structura osoasă și detaliile fine mult mai eficient decât mediul uscat. Totuși, semnele biologice și chimice variază în funcție de lumina solară. În zonele iluminate de la intrarea peșterilor, algele și plantele acvatice au colonizat suprafața oaselor, lăsând urme distincte. Pe de altă parte, în zonele profunde, complet întunecate, absența vegetației a permis păstrarea oaselor într-o stare aproape intactă.
Spre deosebire de fosilele subacvatice, rămășițele din peșterile uscate au arătat un alt tip de uzură: bacteriile terestre au consumat porțiuni din os, iar rădăcinile plantelor au sculptat canale lungi pe suprafața acestora.
O amprentă unică
Specimenele examinate provin de la animale native și introduse (vaci, canguri, oi, dingo sau pisici sălbatice), unele datând din perioada primelor sosiri europene în anii 1840. Prin înțelegerea modului în care s-au depus aceste oase mai recente, paleontologii și arheologii pot reconstitui modul în care fosilele megafaunei antice au ajuns în peșteri și condițiile de mediu care le-au înconjurat.
Această nouă unealtă analitică deschide perspective globale noi pentru reconstrucția istoriei mediului în ecosistemele acvatice greu de explorat, scrie ScienceDaily.
Vă mai recomandăm să citiți și:
– [Arheologii au găsit dovezi pentru ritualuri misterioase într-o peșteră timp de 25.000 de ani](https://www.descopera.ro/istorie/21112776-arheologii-au-gasit-dovezi-pentru-ritualuri-misterioase-intr-o-pestera-timp-de-25-000-de-ani)
– [Peștii suferă masiv din cauza poluării luminoase, au descoperit cercetătorii](https://www.descopera.ro/natura/21096190-pestii-sufera-masiv-din-cauza-poluarii-luminoase-au-descoperit-cercetatorii)
– [O reptilă marină s-a fosilizat atât de bine încât ficatul său încă are culoare](https://www.descopera.ro/istorie/21114376-o-reptila-marina-s-a-fosilizat-atat-de-bine-incat-ficatul-sau-inca-are-culoare)
– [O fosilă de 518 milioane de ani este cea mai veche dovadă a existenței colților de păianjen](https://www.descopera.ro/istorie/21099060-o-fosila-de-518-milioane-de-ani-este-cea-mai-veche-dovada-a-existentei-coltilor-de-paianjen)
