Un nou cercetare publicată în Nature Communications sugerează că hipocampusul experimentează feronțe scurte de receptivitate crescută, influențate de nivelul de concentrare, în care rețelele sale de memorie devin extrem de flexibile pentru a transforma momente efemere în amintiri durabile. O echipă de cercetători de la Universitatea din Tübingen a identificat că variațiile naturale ale stării de vigilentă pot modifica temporar hipocampusul, crescând receptivitatea circuitelor sale de memorie la informații proaspete. Descoperirile indică faptul că formarea amintirilor nu depinde doar de evenimentele ce ne înconjoară, ci și de condiția creierului în acele momente specifice. Studiul a fost condus de profesorul Andrea Burgalossi de la Institutul de Neurobiologie și Centrul Werner Reichardt pentru Neuroștiințe Integrative (CIN). Echipa s-a concentrat pe hipocampus, zona cerebrală responsabilă pentru formarea amintirilor episodice legate de locuri și evenimente specifice. Atât la șoareci, cât și la oameni, hipocampusul conține neuroni de loc, celule care se activează în spații precise și ajută la conturarea unei hărți interioare a mediului înconjurător. În timp ce cercetătorii analizau activitatea acestor neuroni în cazul șoarecilor, au monitorizat, de asemenea, nivelul de atenție al acestora. Starea internă a creierului variază constant între niveluri scăzute și ridicate de stimulare, proces ce poate fi evaluat prin măsurarea dimensiunii pupilei. Atunci când se intensifică atenția sau implicarea, pupilele se dilată. Pe măsură ce șoarecii deveneau mai vigilenți, un subgrup specializat de celule de loc devenea extrem de activ.
Nivelul de vigilentă modifică circuitele memoriei
Aceste modificări au avut loc chiar și când animalele erau în repaus, demonstrând că activitatea alterată era legată de o stare internă, nu de o nouă poziție sau de un comportament fizic. Un tipar similar a fost observat și în cazul oscilațiilor theta, ce reflectă activitate neuronală asociată cu învățarea, navigația și codificarea memoriei. Intensitatea acestora a fluctuat împreună cu nivelul de alertă, sugerând că hipocampusul trece în mod repetat prin diverse stări de receptivitate, conform SciTechdaily. Cercetătorii au speculat că aceste momente scurte reprezintă feronțe de plasticitate crescută, în care circuitele neuronale sunt deosebit de capabile să se reorganizeze. Plasticitatea permite neuronilor să își întărească sau să își diminueze conexiunile, creând modificările fizice necesare pentru stocarea unei experiențe.
Creierul devine neobișnuit de receptiv
„Plasticitatea este crucială pentru memorie, deoarece este procesul prin care creierul stochează fizic experiențele. Acesta este deosebit de important pentru memoria episodică, deoarece evenimentele din viață se desfășoară o singură dată. Nu există repetiție, astfel că, efectiv, creierul trebuie să le capteze și să le salveze rapid și eficient, în timp real”, detaliază prof. Andrea Burgalossi. Pentru a verifica dacă o stare de alertă crescută facilitează reconfigurarea hipocampusului, cercetătorii au stimulat neuroni individuali în aceste intervale. Neuronii care anterior nu reacționau la anumite locații au început să dezvolte activitate specifică în funcție de spațiu, devenind practic noi celule de loc. Rezultatele indică faptul că procesul de formare a memoriei este unul ale cărui feronțe se deschid și se închid continuu. Creierul nu este întotdeauna pregătit să stocheze informații, ci intră periodic în stare de scurtă durată în care devine neobișnuit de receptiv.
Vă mai recomandăm să citiți și:
– [Amintirile noastre s-ar putea să fie, de fapt, doar niște iluzii, indică noi studii](https://www.descopera.ro/stiinta/21069462-amintirile-noastre-s-ar-putea-sa-fie-de
