„Te rog, doar două minute.” De multe ori, discuția începe exact așa. Doar că cele două minute devin rapid o jumătate de oră, iar înainte să realizezi, asculți detalii despre rude, colegi, vecini sau întâmplări complet irelevante pentru motivul apelului. Încerci să intervii, dar nu găsești o oportunitate. Încerci să închei politicos, dar conversația continuă.
Psihologii afirmă că, dincolo de lipsa de tact, vorbitul excesiv poate avea motive foarte diferite. Uneori este pur și simplu o caracteristică a personalității, dar alteori poate reflecta anxietate, necesitatea de validare sau chiar anumite tulburări psihice ori de neurodezvoltare.
Cum poți identifica o conversație interminabilă?
Există câteva indicii care apar frecvent în aceste situații. Încerci să pui o întrebare, dar persoana cu care vorbești schimbă imediat subiectul și revine la problemele sale sau la istorisirile altora. Rareori îți oferă timpul necesar pentru a răspunde, iar orice tentativă de a interveni este ignorată sau amânată.
Discuția se desfășoară mult peste limitele tale, iar când încerci să o închei, apar alte explicații, exemple sau povești. Uneori, urmează alte apeluri sau mesaje vocale lungi, lăsând impresia că discuția nu se poate încheia decât când decide interlocutorul.
Multe persoane experimentează aceeași senzație după astfel de interacțiuni: oboseală, frustrare sau chiar vinovăție pentru că simt nevoia să oprească conversația.
De ce vorbește atât de mult unii oameni?
Vorbirea excesivă este adesea percepută ca o simplă trăsătură de personalitate. Unele persoane sunt mai sociabile, mai deschise și mai dornice să își împărtășească experiențele. Alteori însă, așa cum explică psihoterapeutul Michelle C. Brooten-Brooks (LMFT), acest comportament poate avea motive mai complexe.
Anxietatea, nevoia intensă de validare, frica de tăcere sau dificultatea de a interpreta reacțiile interlocutorului îi pot determina pe unii să vorbească aproape neîncetat. De multe ori, persoana nici nu își dă seama că preia controlul asupra discuției.
Când poate semnala o problemă psihologică?
Specialiștii subliniază că vorbirea excesivă poate să apară și în cadrul anumitor tulburări psihice sau de neurodezvoltare. În tulburarea bipolară, în timpul episoadelor maniacale, discursul poate fi extrem de rapid și greu de întrerupt. În ADHD, impulsivitatea verbală și tendința de a întrerupe interlocutorii sunt frecvente. În autism, conversațiile se pot axa aproape exclusiv pe interese restrânse, iar în tulburările psihotice pot apărea dificultăți în organizarea discursului.
În cazul tulburării obsesiv-compulsive (OCD), repetarea unor idei sau explicații poate servi la reducerea anxietății, iar în tulburarea de personalitate narcisică sunt comune monologurile centrate în principal pe propria persoană.
Psihologii subliniază însă că faptul că cineva vorbește mult nu înseamnă neapărat că suferă de o tulburare psihică. Contextul, frecvența și celelalte simptome sunt cele care fac distincția.
Tipurile de vorbire excesivă
Psihologia definește mai multe forme de vorbire excesivă, fiecare cu caracteristici specifice.
Vorbirea accelerată apare când ritmul este atât de rapid încât interlocutorii abia pot interveni.
Vorbirea compulsivă se caracterizează prin senzația că persoana pur și simplu nu se poate opri din a vorbi.
Vorbirea circumstanțială implică multe detalii și digresiuni care îndepărtează discuția de la subiectul principal.
Hiperverbalitatea descrie un flux constant și abundent de cuvinte, iar vorbirea dezorganizată, întâlnită în anumite
