Broscuța morocănoasă ce pare că te observă este mai aproape de dispariție. Breviceps macrops, care a devenit cunoscută pe internet grație expresiei sale mereu morocănoase și sunetului ascuțit pe care îl emite, se confruntă cu amenințări din ce în ce mai mari în mediul său natural. Din cauza degradării habitatului său, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) i-a schimbat statutul de conservare de la „aproape amenințată” la „vulnerabilă”. Broscuța morocănoasă ce pare că te observă este mai aproape de dispariție. Spre deosebire de multe alte broaște, Breviceps macrops a reușit să se adapteze la viața în nisipurile fierbinți din sudul Africii, nu în păduri tropicale sau zone umede. Specia se găsește doar pe o fâșie îngustă de coastă din Namaqualand, care se întinde din Africa de Sud până în Namibia. Acolo, își petrece majoritatea timpului îngropată în dune, ieșind la suprafață doar pentru a se hrăni și a se reproduce.
Aspectul său neobișnuit (corp rotund, membre scurte adaptate la săpat, un mers legănat și un scârțâit similar unui jucării din cauciuc) a transformat-o într-o vedetă pe rețelele sociale. Totuși, popularitatea sa ar putea avea efecte adverse, atrăgând atenția colecționarilor interesați de comerțul cu animale exotice de companie. Conform IUCN, fără măsuri de conservare, populația speciei ar putea scădea cu aproximativ 20% în următorul deceniu. Habitatul broaștei are o lățime de doar aproximativ 10 kilometri, ceea ce o face extrem de vulnerabilă la schimbările de mediu.
Principalele amenințări includ exploatările miniere de diamante, dezvoltarea infrastructurii și un amplu proiect dedicat producției de hidrogen verde. Acesta din urmă ar putea influența aproximativ o treime din habitatul speciei din Africa de Sud și până la două treimi din cel din Namibia. Deși are dimensiunea unei bezele, broasca poate străbate până la 38 de metri într-o singură noapte, utilizând un mers legănat caracteristic. Aceasta își petrece mult timp sub nisip și așteaptă nopțile cu ceață, când umiditatea este suficient de ridicată pentru a ieși la suprafață și a-și căuta un partener, conform IFL Science.
Experții afirmă că această broască este specială prin biologia, modul de reproducere și adaptările sale la mediu deșertic. Din această cauză, ei subliniază că locul ei ar trebui să fie în habitatul natural, nu în terarii, iar protejarea zonelor limitate în care trăiește este crucială pentru supraviețuirea speciei.
