Un nou studiu efectuat de neurologi sugerează că preferința pentru o anumită mână este mai mult legată de exerciții și practica acumulată pe parcursul vieții decât de o configurație înnăscută a creierului.
Un nou studiu realizat de neurologi de la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA) și Universitatea Johns Hopkins sugerează că dominanța unui membru este influențată mai mult de exercițiu decât de o abilitate înnăscută.
„Dominanța unui membru este adesea percepută ca o dovadă că emisfera dominantă este intrinsec mai eficientă în controlul motor”, scriu Ahmet Arac, Nicolas Jeong Lee și John Krakauer în lucrarea publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).
„Am testat o ipoteză alternativă: dominanța reflectă utilizarea asimetrică a uneltelor și obiectelor care necesită un control precis al traiectoriilor complexe.”
Fiindcă majoritatea oamenilor își folosesc mâna dominantă de-a lungul întregii vieți, conceperea unui experiment care să izoleze această ipoteză este complexă. Totuși, cercetătorii au descoperit o metodă ingenioasă de a anula dominanța existentă: participanții au fost rugați să scrie cu coatele, un act pe care aproape nimeni nu l-a mai experimentat sau exersat anterior.
Argumentul a fost simplu: dacă creierul are o preferință înnăscută pentru o anumită parte, atunci un dreptaci ar trebui să scrie mult mai bine cu cotul drept decât cu cel stâng.
Un rezultat neașteptat
Participanții (toți dreptaci sănătoși) au fost solicitați să scrie litera „A” și cifra „8” de opt ori cu mâna dominantă și cu cea nedominantă. Apoi, au repetat sarcina folosind coatele, la care a fost atașat strâns un pix pentru a preveni mișcările oscilatorii.
Analiza formelor obținute, realizată cu ajutorul unei rețele neuronale artificiale antrenate să clasifice caracterele ca fiind „bune” sau „rele”, a scos la iveală un rezultat neașteptat: deși toți participanții erau dreptaci, aceștia au scris la fel de neîndemânatic cu cotul drept ca și cu cel stâng. Chiar și după ce s-a ținut cont de timpul necesar scrierii fiecărui caracter, cotul drept nu a arătat niciun avantaj.
„Nu au fost înregistrate diferențe semnificative sau tendințe între caracterele scrise cu cotul dominant și cel nedominant. Dominanța a dispărut”, au raportat cercetătorii.
Exercițiul este, de fapt, cheia
Ulterior, echipa a evaluat dacă exercițiul poate schimba situația. Jumătate dintre participanți s-au antrenat să scrie cu cotul membrului dominant, iar cealaltă jumătate cu cel al membrului nedominant. Deși toate coatele au pornit de la același nivel scăzut de calitate, după antrenament, precizia scrisului s-a îmbunătățit semnificativ pentru ambele părți, conform ScienceAlert.
Acest lucru demonstrează că abilitățile de scriere ale mâinii noastre dominante provin din anii de practică zilnică, nu dintr-o configurație cerebrală prestabilită.
„Brațul dominant nu este mai capabil doar pentru că o emisferă a creierului controlează mișcarea în mod mai eficient”, concluzionează Arac. „Ci pentru că am petrecut o viață întreagă exersând mișcările specifice și complexe necesare pentru scrisul de mână și utilizarea uneltelor. Eliminând acea practică, folosind o parte a corpului precum cotul care nu a făcut asta niciodată, avantajul dispare.”
Vă mai recomandăm să citiți și:
Un experiment sugerează că oamenii nu se nasc dreptaci sau stângaci, ci devin pe parcurs
Știați că există șerpi „dreptaci”?
Magnetul care transformă stângacii în dreptaci
Dreptaci sau stângaci? Totul ar putea începe chiar de
