Theta Eridani nu mai figurează printre cele mai luminoase stele de pe cer. Doi astronomi propun o interpratare pentru unul dintre cele mai vechi enigme din istoricul observațiilor cosmice: de ce steaua Theta Eridani, numită și Acamar, era apreciată în Antichitate ca una dintre cele mai strălucitoare stele, în ciuda faptului că astăzi se află abia printre stelele vizibile cu ochiul liber. Cercetarea, care încă nu a fost supusă evaluării de către alți experți, sugerează că luminozitatea sa excepțională a fost generată prin transferul de materie între două stele dintr-un sistem triplu.
Theta Eridani nu mai figurează printre cele mai luminoase stele de pe cer. Acum aproape 1.900 de ani, astronomul Ptolemeu a inclus Theta Eridani în lista celor mai strălucitoare 13 stele din lucrarea sa Almagest. De asemenea, Hiparh, cu opt secole anterior, și astronomul persan Abd al-Rahman al-Sufi au menționat-o ca fiind extrem de luminoasă. Totuși, până în 1598, steaua a fost deja clasificată ca un corp ceresc obișnuit de magnitudinea a treia, asemănător cu modul în care o observăm azi.
De-a lungul timpului, s-au propus explicații precum greșeli de identificare sau de transcriere, însă noile observații sugerează existența unei a treia stele, foarte aproape de componenta principală a sistemului.
Care sunt motivele pentru care Theta Eridani nu mai este printre cele mai luminoase stele de pe cer?
Cercetătorii studiului, Idel Waisberg și Boaz Katz, de la Weizmann Institute of Science (Israel), afirmă că cele două stele apropiate sunt separte printr-o distanță de aproximativ 12 ori mai mică decât distanța dintre Pământ și Soare. Ambele au dimensiuni și mase mai mari decât Soarele, iar una dintre ele se afla într-o etapă semnificativă a evoluției sale, când a început să transfere materie către partenerul său în timpul apropierilor repetate dintr-o orbită foarte eliptică.
Cercetătorii consideră că energia orbitală a încălzit acest flux de materie atât de mult încât a devenit mai strălucitor decât oricare dintre stelele implicate. Deși cantitatea de materie transferată a fost relativ mică, fenomenul ar fi făcut ca întregul sistem să pară semnificativ mai luminos pentru observatorii de pe Pământ, își spune IFL Science.
Pe măsură ce interacțiunea gravitațională a rotunjit orbita, stelele nu s-au mai apropiat suficient pentru ca transferul de materie să continue, iar sistemul și-a pierdut strălucirea neobișnuită, ajungând la luminozitatea observată în prezent.
