Dacă aș avea ocazia să vă ofer un singur sfat pentru viitor, acesta ar fi să aplicați cremă cu protecție solară. Cunoscutul citat din piesa „Everybody’s Free (To Wear Sunscreen)”, lansată de Baz Luhrmann în 1997, devine din ce în ce mai relevant pe măsură ce incidența cancerului de piele continuă să crească. Dar cum își apăra soarele oamenii din preistorie?
Până nu cu mult timp în urmă în istoria omenirii, majoritatea oamenilor aveau pielea mai închisă. Chiar și în Europa, nuanțele pielii mai deschise au devenit comune abia în Epoca Fierului, care a început în jurul anului 1200 î.Hr. Pielea închisă conține o cantitate mai mare de melanină, pigment care oferă protecție împotriva radiațiilor UV. Totuși, aceasta limitează și capacitatea organismului de a sintetiza vitamina D, motiv pentru care se consideră că pielea deschisă a evoluat treptat în regiunile nordice, unde lumina solară este mai rară.
Mult timp s-a crezut că strămoșii noștri, care s-au dezvoltat în Africa, au dezvoltat pielea închisă ca o apărătoare împotriva cancerului de piele.
Cu toate acestea, o cercetare publicată în acest an contestă această idee. Studiind cazurile de cancer de piele în rândul australianilor de origine anglo-celtică, cercetătorii au descoperit că boala apare, de obicei, după vârsta reproductivă. De aceea, este puțin probabil ca riscul de cancer să fi fost un factor evolutiv crucial.
În schimb, oamenii de știință sugerează că melanina oferea protecție împotriva altor efecte negative ale radiațiilor solare, cum ar fi deshidratarea cauzată de arsurile solare sau degradarea acidului folic, un nutrient vital pentru dezvoltarea fetală.
Cum se apărau de soare oamenii preistorici? Folosind ocru! Cum se apărau de soare oamenii preistorici? Chiar și persoanele cu pielea mai închisă necesită protecție împotriva razelor solare, iar unul dintre cele mai eficiente produse naturale utilizate de oamenii din antichitate pare să fi fost ocrul. Acest pigment argilos, bogat în oxid de fier, poate dispersează radiațiile UV.
Un experiment efectuat în 2015 a demonstrat că ocrul cu granulație fină oferă o protecție solară superioară. În plus, Homo sapiens care locuiau în peștera Qafzeh, din actualul Israel, nu foloseau ocrul disponibil din zonă, ci transportau o varietate mai fină de la mai mult de 60 de kilometri distanță, ceea ce indică faptul că erau conștienți de proprietățile sale protectoare.
În prezent, unele comunități africane continuă să folosească ocrul ca metodă de protecție solară, aplicându-l direct pe piele sau amestecându-l cu unt clarificat sau grăsime animală, conform IFL Science.
O problemă esențială dintotdeauna Interesant este că dovezile arheologice sugerează o creștere semnificativă a utilizării ocrului cu aproximativ 40.000 de ani în urmă, o perioadă care coincide cu evenimentul Laschamp, când câmpul magnetic al Pământului s-a slăbit timp de aproximativ 300 de ani, expunând planeta la mai multe radiații UV.
Unii cercetători au speculat că acest fenomen ar fi putut contribui la dispariția neanderthalienilor. Spre deosebire de Homo sapiens, care confecționau îmbrăcăminte bine ajustată cu ajutorul acelor și sulelor din os și utilizau ocru, neanderthalienii păreau să poarte piei de animale mai ample, oferind o protecție mai limitată. Cu toate acestea, autorii subliniază că această legătură rămâne o ipoteză și nu există dovezi directe că expunerea la radiațiile UV a dus la dispariția lor.
Totuși, utilizarea din ce în ce mai frecventă a ocrului sugerează că protecția împ
