Cercetătorii identifică o resursă surprinzătoare de alimentație pentru organismelor din profunzimile oceanului.

Cercetătorii identifică o resursă surprinzătoare de alimentație pentru organismelor din profunzimile oceanului.

Oamenii de știință au realizat că presiunea extremă din adâncuri comprimă nutrienți prețioși din particulele organice care se scufundă, oferind astfel o sursă neașteptată de hrană pentru microbi. Această descoperire ar putea modifica percepția noastră asupra ecosistemelor abisale și a modului în care carbonul este păstrat pe Pământ.

O cercetare recent publicată în revista [Science Advances](http://dx.doi.org/10.1126/sciadv.aef3182) sugerează că microbii din adâncurile oceanice nu trăiesc într-un mediu atât de deficit de nutrienți pe cât se credea anterior. Studiul arată că particulele minuscule care se scufundă spre fundul oceanului, cunoscute sub numele de „zăpadă marină” (formate din alge moarte, microbi și alte materii organice), eliberează carbon și azot dizolvat pe parcursul căderii lor. Odată ce aceste particule ajung la adâncimi cuprinse între 2 și 6 kilometri, presiunea hidrostatică imensă funcționează aproape ca un storcător gigantic, obligând compușii organici să iasă la suprafață. Cercetătorii estimează că zăpada marină poate pierde până la 50% din carbonul său inițial și între 58% și 63% din azot în timpul căderii.

### O sursă surprinzătoare de hrană pentru microbi

Aceste descoperiri au implicații semnificative pentru înțelegerea ciclului carbonului pe Pământ. Oamenii de știință au presupus de mult timp că cea mai mare parte a carbonului transportat de zăpada marină este îngropată în sedimentele de [pe fundul oceanului](https://www.descopera.ro/natura/21102576-acidificarea-oceanelor-ar-putea-micsora-creierul-calamarilor-cu-aproape-50), rămânând acolo timp de milioane de ani (proces care a dus la formarea petrolului și gazelor naturale). Totuși, dacă o cantitate mare de carbon se scurge în timpul căderii, mai puțin carbon ajunge să fie stocat permanent pe fundul mării. În schimb, acesta rămâne dizolvat în apele adânci timp de sute sau mii de ani înainte de a reveni treptat la suprafață și, în final, în atmosferă. Acest mecanism influențează direct modelele climatice actuale referitoare la capacitatea [de stocare a oceanelor.](https://www.descopera.ro/dnews/21089897-fenomenul-el-nino-revine-clar-masa-uriasa-de-apa-calda-detectata-in-oceanul-pacific)

### Descoperirea reformulează înțelegerea noastră despre ecosistemele abisale

Pentru a demonstra acest fenomen, biologul Peter Stief și echipa sa au recreat zăpada marină în laboratoarele Centrului Danez pentru Cercetări Hadale, utilizând rezervoare speciale de presiune rotative, scrie [Sciencedaily.](https://www.sciencedaily.com/releases/2026/07/260711010127.htm) Experimentele au arătat că nutrienții stoși (în principal proteine și carbohidrați) au alimentat imediat coloniile bacteriene din apropiere. În doar două zile, numărul bacteriilor a crescut de 30 de ori, iar ratele de respirație ale acestora s-au intensificat considerabil. Următorul pas al cercetătorilor va fi validarea acestor amprente moleculare direct în natură, în cadrul unei [expediții în Oceanul Arctic](https://www.descopera.ro/dnews/21060894-un-inel-urias-de-plancton-care-inconjoara-mai-multe-insule-din-oceanul-pacific-observat-din-satelit) la bordul navei Polarstern.

### Vă mai recomandăm să citiți și:

– [Acidificarea oceanelor ar putea micșora creierul calamarilor cu aproape 50%](https://www.descopera.ro/natura/21102576-acidificarea-oceanelor-ar-putea-micsora-creierul-calamarilor-cu-aproape-50)
– [Zeci de