Un studiu recent indică faptul că piticele roșii și piticele albe reprezintă cele mai potrivite ținte pentru a descoperi sfere Dyson. Aceste megastructuri teoretice ar capta lumina vizibilă și ar reemite energia sub formă de căldură infraroșie, făcând stelele gazdă să pară neobișnuit de reci.
De când fizicianul Freeman Dyson a propus această idee în 1960, conceptul de sferă Dyson a captat atenția comunității științifice. În zilele noastre, specialiștii nu mai anticipatează o structură solidă, ci un număr mare de sateliți și panouri solare care orbitează o stea pentru a-i acumula energia.
Un studiu recent realizat de cercetătorul Amirnezam Amiri de la Universitatea din Arkansas oferă dovezi clare despre modul în care telescoapele moderne ar putea identifica aceste structuri și sugerează tipurile optime de stele care ar trebuie monitorizate: piticele roșii și piticele albe.
Piticele roșii constituie cele mai frecvente stele din Calea Lactee, ard combustibilul atât de lent încât pot trăi trilioane de ani. Dimensiunea lor mică oferă un avantaj ingineresc considerabil: un roi Dyson ar putea orbita la o distanță scurtă, necesitând mult mai puține materiale de construcție.
Un concept care a atras atenția comunității științifice
Piticele albe, nucleele dense rămase de la stelele decedate, sunt și mai compacte. O structură energetică ar putea funcționa la doar câteva milioane de kilometri de suprafața lor. În plus, acestea emit energie constant timp de miliarde de ani, reprezentând surse stabile pe termen lung.
Pe diagrama Hertzsprung-Russell (H-R), care clasifică stelele în funcție de temperatura și luminozitate, o sferă Dyson ar schimba dramatic poziția astrului.
Megastructura ar absorbi radiația vizibilă a stelei și ar reemite excesul ca energie termică în spectrul infraroșu, scrie Sciencedaily.
Cele mai frecvente stele din Calea Lactee
Deși luminozitatea totală ar rămâne constantă, temperatura aparentă ar scădea semnificativ.
Un alt indiciu esențial ar fi absența prafului cosmic. În timp ce stelele normale au emisii de silicați din cauza discurilor de praf, un roi artificial format din panouri radiatoare curate ar genera un spectru lipsit de aceste impurități. De asemenea, mișcarea continuă a panourilor pe orbită ar crea variații neregulate și nefirești de luminozitate.
Telescopul Spațial James Webb, specializat în observații infraroșii, reprezintă instrumentul ideal pentru a valida aceste teorii și a diferenția semnăturile tehnologice autentice de fenomenele cosmice naturale.
