Praful solar ar putea afecta modul în care strălucește coroana
Informațiile transmise de sonda Parker de la NASA sugerează că particulele de praf cosmic încărcate electric interacționează cu undele magnetice, transformând această energie în căldură extremă. Misterul despre cum coroana Soarelui (atmosfera sa exterioară) ajunge la temperaturi de milioane de grade ar putea avea o explicație neașteptată: praful cosmic care se deplasează pe undele magnetice ce transportă plasmă prin vântul solar.
„De decenii, cercetătorii s-au concentrat în principal asupra modului în care electronii, ionii, câmpurile magnetice și undele de plasmă transportă și disipă energia în atmosfera solară”, a declarat cercetătorul principal Syed Ayaz, de la Universitatea Alabama din Huntsville. „Munca noastră aduce un nou element în această ecuație: firele de praf.”
Această descoperire a fost realizată cu ajutorul sondei Parker Solar Probe de la NASA, care a zburat mai aproape de Soare decât orice altă navă spațială, trecând prin coroană la o distanță de 6,1 milioane de kilometri, scrie Space.com. Deși suprafața vizibilă a Soarelui are o temperatură de aproximativ 5.500 °C, coroana depășește un milion de grade. Din cauza densității extrem de scăzute a plasmei din coroană, fotosfera o eclipsază complet în strălucire, motiv pentru care coroana poate fi observată de pe Pământ doar în timpul unei eclipse totale de Soare.
Sonda Parker nu dispune de un detector specializat pentru praf cosmic, deoarece până recent se considera că praful nu poate supraviețui un timp îndelungat la temperaturile extreme din apropierea Soarelui. Totuși, instrumentul FIELDS de pe sondă (conceput pentru a măsura câmpurile electromagnetice) a înregistrat vârfuri neașteptate de tensiune. Echipa condusă de Ayaz a confirmat că aceste anomalii sunt generate de nori de particule încărcate, formate atunci când particule mici de praf impactează sonda la viteze foarte mari. Aceste granule de praf acumulează o sarcină electrostatică ce interacționează cu undele din câmpul electromagnetic solar, cunoscute sub denumirea de unde Alfvén.
Cercetătorii identifică două moduri opuse prin care praful poate influența transferul de energie. Primul sugerează că masa prafului domină; aceasta conferă plasmei o inerție suplimentară, permițând energiei să circule pe distanțe mai mari în coroană înainte de a se disipa. A doua variantă se referă la cazul în care sarcina electrică a prafului este predominantă. Interacțiunile dintre particulele din plasmă sunt intensificate, conducând la o eliberare localizată a energiei sub formă de căldură. Echilibrul dintre aceste două efecte determină unde și când este stocată energia, cauzând o creștere dramatică a temperaturilor în anumite regiuni ale coroanei.
Această descoperire, publicată în The Astrophysical Journal, va obliga viitoarele misiuni solare să includă detectoare dedicate analizei prafului cosmic din apropierea Soarelui.
Vă mai sugerăm să citiți și:
– „Soarta Pământului depinde de un echilibru delicat”: Cum ar putea supraviețui Terra după moartea Soarelui?
– De ce NASA nu poate „pur și simplu” să arunce Stația Spațială Internațională spre Soare pentru a o distruge?
– Acum 2,5 milioane de ani, o stea a trecut atât de aproape de Soare încât ar fi declanșat o ploaie de comete
– Cum ne pot afecta pielea primele raze de Soare de după iarnă?
