New Horizons va deveni al treilea obiect construit de om care va părăsi Sistemul Solar. Pe măsură ce își continuă traiectoria spre exterior, cercetătorii sunt nerăbdători să capteze momentul în care va atinge „șocul de terminare”.
Planeta noastră beneficiază de protecția unei enorme bule de plasmă generate de Soare, care oprește radiațiile ionizante interstelare să inunde sistemul solar. Totuși, localizarea exactă a marginii acestei bule rămâne încă parțial necunoscută.
O serie de studii recente încearcă să contureze acea limită în timp ce sonda spațială New Horizons de la NASA se îndreaptă rapid către aceasta. Specialiștii au estimat că nava spațială ar putea întâlni această frontieră oricând în următorii 11 ani și că, de fapt, ar putea traversa-o de mai multe ori, scrie [IFLScience](https://www.iflscience.com/nasas-new-horizons-could-hit-the-edge-of-the-solar-system-as-early-as-2029-or-as-late-as-2040-84005).
„Dorim să înțelegem când va ajunge sonda la șocul de terminare pentru a ne pregăti să realizăm măsurători și să descărcăm date despre această zonă”, a afirmat dr. Jonathan Gasser, principalul autor al celor două studii menite să definească limitele heliosferei.
„Conform cercetărilor noastre, anticipăm că [New Horizons ar putea atinge](https://www.descopera.ro/stiinta/20559769-surpriza-din-centura-kuiper-dezvaluita-cu-sonda-new-horizons) frontiera cel mai devreme în 2029 și cel mai târziu în 2040. De asemenea, există ocazia să traverseze limita de mai multe ori, deoarece heliosfera continuă să se extindă și să se contracte.”
Deși această estimare poate părea foarte largă, există un motiv întemeiat pentru aceasta: marginea acestei bule, denumită heliosferă, este în continuă variație.
## Un puzzle cosmic în evoluție
Heliosfera este creată din vânturile solare emise de Soarele nostru în spațiu. Aceste vânturi, formate din particule electrice (inclusiv electroni, protoni și particule alfa), se deplasează cu o viteză imensă, de aproximativ 1,6 milioane de kilometri pe oră, afectând tot ce întâlnesc. Ele sunt responsabile pentru aurorele strălucitoare și pentru distrugerea atmosferei lui Marte.
Pe măsură ce vânturile se apropie de limita heliosferei, ele încep să își piardă din viteză. Faptul că aceste particule încetinesc pe măsură ce se îndepărtează de Soare ar putea părea evident, dar un al treilea studiu sugerează că lucrurile nu sunt atât de simple. Acesta a arătat că nu doar distanța influențează viteza vântului solar, ci și fluxul de materie ionizată care provine din direcția opusă. Particulele [dincolo de sistemul solar](https://www.descopera.ro/stiinta/20373971-viitorul-sondei-new-horizons-este-incert-ce-s-ar-putea-intampla-cu-misiunea-nasa) impactează heliosfera, sunt deviate și, în acest proces, încetinesc vântul solar.
În plus, activitatea Soarelui poate influența aceste calcule. În perioadele de activitate solară intensă, se emit vânturi solare mult mai puternice, care împing marginea spre exterior, pe când atunci când Soarele se liniștește, limita este trasă înapoi.
Acest fenomen este crucial deoarece generează ceea ce se numește „șocul de terminare”. Acesta reprezintă punctul din heliosferă unde vânturile solare încetinesc sub viteza sunetului.
## O bulă imensă de plasmă
Până în prezent, doar două sonde spațiale au trecut
