Există persoane care își evocă în detaliu o sărbătoare de la vârsta de trei ani, o excursie la mare sau clipe petrecute alături de bunici. Își reamintesc culorile, aromele și chiar trăirile trăite. Problema este că, uneori, aceste evenimente nu s-au întâmplat niciodată.
Nu este vorba despre minciună și nici despre o imaginație conștientă. Este un fenomen foarte bine documentat în studiile de psihologie a memoriei: apariția amintirilor false.
Memoria nu operează ca o cameră video
De mult timp s-a crezut că memoria funcționează ca o cameră de filmat. Însă cercetările din ultimele decenii au demonstrat că realitatea este diferită. De fiecare dată când ne amintim de un eveniment, creierul îl reconstruiește. Fragmente reale ale experienței sunt amestecate cu informații acumulate ulterior, cu emoții, fotografii, povești auzite în familie sau inferențe pe care le facem fără să ne dăm seama.
Deseori, două persoane care au asistat la același eveniment pot avea amintiri diferite, dar la fel de convingătoare.
Când uităm sursa unei amintiri
Unul dintre cele mai semnificative mecanisme în crearea amintirilor false este ceea ce psihologii numesc eroare de atribuire a sursei (source misattribution). Creierul păstrează adesea informația deosebit de bine, dar uită de unde provine.
Este posibil să fi văzut de nenumărate ori o fotografie cu tine în copilărie, să fi ascultat aceeași poveste spusă de părinți și să fi răsfoit imaginile din albumul de familie. După mulți ani, toate aceste aspecte se pot amesteca într-o experiență care pare să fi fost trăită personal.
În realitate, ceea ce îți amintești poate proveni din fotografii și relatările celor din jur, și nu din propria ta experiență conștientă.
Cum imaginația poate deveni memorie
Psihologii deschid acest fenomen prin termenul englezesc imagination inflation, care se referă la situațiile în care simpla noțiune de a ne imagina repetat un eveniment crește probabilitatea ca, în timp, să credem că acesta a avut loc cu adevărat.
Explicația constă în faptul că imaginarea unui episod activează multe dintre zonele cerebrale asociate și cu rememorarea experiențelor autentice. Cu cât scenariul imaginar este mai bogat în detalii vizuale și emoționale, cu atât capătă o senzație de veridicitate.
Aceasta este motivul pentru care unele amintiri false sunt relatate cu o convingere deosebită.
Deficitele din memoria copilăriei
Majoritatea indivizilor reminiscă foarte puține evenimente din primii ani de viață. Acest fenomen se numește amnezie infantilă.
În această etapă, structurile cerebrale implicate în formarea amintirilor autobiografice, în special hipocampul, sunt încă în proces de dezvoltare. Din această cauză, majoritatea experiențelor trăite înainte de vârsta de trei până la patru ani nu se transformă în amintiri durabile. Atunci când încercăm, mai
