În 1902, comerciantul german Ludwig Roselius a suferit pierderea tatălui său. Medicul care l-a tratat a atribuit decesul acestuia, survenit la doar 59 de ani, consumului excesiv de cafea.
Pentru Roselius, provenit dintr-o familie cu o tradiție îndelungată în comerțul cu cafea din Bremen, această explicație a devenit o preocupare personală. A început să caute o modalitate prin care cofeina să fie eliminată din cafea fără a-i modifica gustul.
Soluția a apărut un an mai târziu, datorită unui incident neobișnuit.
În 1903, un transport de boabe verzi de cafea a ajuns în Bremen după ce fusese inundat cu apă de mare în timpul traversării Atlanticului. În loc să respingă marfa, Roselius a decis să o analizeze. Boabele își păstraseră o mare parte din aromă, dar conținutul de cofeină scăzuse considerabil. Această observație i-a oferit un punct de plecare pentru elaborarea unui proces industrial: cofeina este solubilă în apă și poate fi extrasă din boabele de cafea fără a elimina complet compușii care conferă aromă.
Solventul care a permis crearea primei cafele decofeinizate
Roselius a dedicat următorii ani perfecționării metodei. Procesul brevetat în 1906 implica umezirea boabelor verzi cu o soluție salină, urmată de expunerea acestora la vapori. Odată hidratate, boabele deveneau suficient de poroase pentru ca benzenul să poată extrage cofeina.
La începutul secolului XX, benzenul era utilizat pe scară largă în industrie și nu era considerat periculos. Abia în a doua jumătate a secolului, cercetările de toxicologie au demonstrat legătura dintre expunerea la benzen și anumite forme de cancer, inclusiv leucemia mieloidă acută. Ca urmare, metoda originală a lui Roselius a fost abandonată.
Pentru consumatorii din 1906, însă, cafeaua decofeinizată era o alternativă atrăgătoare: păstra aroma cunoscută, fără substanța considerată responsabilă pentru efectele nedorite ale cafelei.
Cum cafeaua decofeinizată a devenit un produs recomandat de către medici
Roselius nu s-a restricționat la dezvoltarea unui proces tehnic. A fondat compania Kaffee HAG (Kaffee Handels-Aktien-Gesellschaft) și a inițiat o campanie de marketing bazată pe convingerea sa că excesul de cofeină reprezenta un risc pentru sănătate.
Reclamele din acele vremuri asociat cofeina cu problemele de somn, anxietatea și afecțiunile cardiovasculare. Roselius a trimis mostre gratuite medicilor din Europa, obținând recomandări care au contribuit la schimbarea percepției publice asupra produsului.
În Franța, cafeaua a fost lansată sub denumirea Sanka, o prescurtare a expresiei „sans caféine”. Iar succesul brandului a fost atât de mare încât, timp de decenii, mulți americani au folosit numele Sanka ca sinonim pentru cafeaua decofeinizată.
Un capitol mai puțin cunoscut din biografia lui Roselius
Povestea inventatorului primei cafele decofeinizate cuprinde și un episod rar menționat.
În perioada interbelică a Germaniei, Roselius a avut legături cu liderii Partidului Nazist și a oferit sprijin financiar
