În contextul în care valurile de căldură devin din ce în ce mai comune în Europa, Parisul face investiții în alternative la aerul condiționat tradițional. Orașul dezvoltă un sistem centralizat de răcire, care este unul dintre cele mai mari din lume, utilizând apa fluviului Sena, conform The Guardian. Rețeaua subterană se întinde pe aproximativ 120 de kilometri de conducte. Prin aceste conducte circulă apă răcită, care furnizează servicii pentru muzee, spitale, școli, clădiri de birouri și hoteluri.
Printre beneficiari se numără Muzeul Luvru, Grand Palais și diverse zone de afaceri din capitala Franței.
Spre deosebire de unitățile individuale de aer condiționat, răcirea este generată centralizat și distribuită către clădirile conectate la rețea. Apa rece din Sena este pompată printr-o conductă subterană. În același timp, apa caldă din clădiri circulă în paralel.
Cele două fluxuri sunt separate printr-un perete metalic. Un schimbător de căldură transferă căldura fără amestecarea apei. Ulterior, apa răcită ajunge în clădiri. Apa din Sena se întoarce în fluviu cu o temperatură ușor crescută.
Experții afirmă că impactul asupra mediului este minim. Monitorizările arată că fluctuațiile de temperatură se mențin în limitele cerute de legislația de mediu.
Acest proiect a fost conceput în anii ’90 de o subsidiară a grupului energetic Engie. Scopul a fost diminuarea efectului de insulă de căldură urbană și reducerea consumului energetic. Din 2022, compania Fraîcheur de Paris se ocupă de administrarea rețelei. Contractul de concesiune, care durează 20 de ani, este evaluat la 2,4 miliarde de euro.
Autoritățile locale plănuiesc să tripleze dimensiunea sistemului până în 2042. Rețeaua ar trebui să deservescă peste 3.000 de clădiri din toate cartierele Parisului. Acestea vor include spitale, școli, creșe și azile pentru vârstnici.
Specialiștii consideră că rețeaua este mai eficientă în comparație cu utilizarea aparatelor individuale de aer condiționat. Acestea eliberează căldura în exterior, contribuind la încălzirea suplimentară a orașului. În contrast, sistemul centralizat limitează acest efect și reduce consumul global de energie.
Experții indică faptul că această soluție ar putea deveni un exemplu pentru orașele expuse la călduri extreme. Totuși, implementarea depinde de condițiile specifice ale fiecărei localități.
Parisul nu este singurul oraș care utilizează răcirea prin apă. Stockholm se folosește de apa Mării Baltice, iar Toronto valorifică apa Lacului Ontario pentru a diminua consumul de electricitate în perioadele de caniculă. Totuși, specialiștii avertizează că acest model nu poate fi implementat identic în toate orașele. Astfel de inițiative necesită investiții considerabile, o cerere mare pentru răcire și o infrastructură urbană adaptabilă.
Geografia constituie, de asemenea, un element esențial. Spre exemplu, Tamisa nu oferă condiții la fel de favorabile ca Sena, iar infrastructura subterană a Londrei este deja suprasolicitată. Ecologiștii subliniază că fiecare oraș trebuie să își ajusteze soluțiile climatice în conformitate cu caracteristicile și necesitățile proprii.
