Cercetătorii au detectat cele mai puternice declanșări de la o gaură neagră supermasivă.

Cercetătorii au detectat cele mai puternice declanșări de la o gaură neagră supermasivă.

Astronomii identifică una dintre cele mai intense emisii de gaze ultra-rapide văzute vreodată la o gaură neagră supermasivă îndepărtată

Un nou studiu efectuat de o echipă internațională de astronomi a relevat o emisie de gaze ultra-rapide extrem de puternică provenind de la o gaură neagră supermasivă aflată la o distanță considerabilă. Utilizând telescoapele spațiale XMM-Newton și NuSTAR, cercetătorii au analizat un quasar hiper-luminos din epoca cunoscută ca “amiaza cosmică” și au identificat două componente distincte ale unui vânt cosmic care au fost propulsate din apropierea găurii negre.

Studiul, care a fost înaintat pentru publicare în revista Astronomy & Astrophysics, redefinește percepția noastră asupra acestor fenomene. Termenul UFO, folosit în limbajul astrofizic, nu se referă la extratereștri, ci reprezintă un acronim pentru Ultra-Fast Outflow (flux ultra-rapid de gaze). Aceste fluxuri de gaze sunt generate atunci când găurile negre înghit cantități enorme de materie, provocând astfel vânturi magnetice și termice violente în discul de acreție.

Când viteza acestor emissions depășește 10% din viteza luminii, ele sunt considerate UFO-uri, iar aceste fluxuri sunt cruciale pentru determinarea evoluției galactice. Ele reglează creșterea găurii negre prin eliminarea surplusului de materie disponibil, injectează energie în gazul din galaxie, încălzindu-l și inhibând formarea de noi stele. Acest fenomen poate conduce la un final termic al galaxiei respective.

Amprentele UFO-urilor sunt evidențiate prin linii de absorbție în spectrele de raze X. Deoarece gazul se îndepărtează cu viteze relativiste în direcția noastră, aceste linii sunt deplasate spre energii mai mari.

Una dintre cele mai intense emisii de gaze ultra-rapide

Într-un demers de a studia aceste particule fără a depinde de lentilele gravitaționale, care pot induce distorsiuni, Giorgio Lanzuisi de la INAF Bologna și echipa sa au dezvoltat programul WISSHFUL, prin care analizează 15 quasari hiper-luminoși. Primul quasar investigat detaliat, WISSH13, a fost observat în starea sa aproximativ 2 miliarde de ani după Big Bang. Gaura neagră din centrul său este de 2 miliarde de ori mai masivă decât Soarele și emite de trei ori mai multă lumină decât ar estima calculele teoretice pentru dimensiunile sale.

Utilizând date colectate în 2024 împreună cu observații arhivate din 2017, astronomii au identificat două componente ale aceluiași flux ultra-rapid. Componenta lentă, sau “teaca”, se deplasează cu aproximativ 10% din viteza luminii și a fost observată în ambele seturi de date, sugerând o structură stabilă pe termen lung.

Cea mai îndepărtată detecție de acest tip

Componenta rapidă, sau “măduva”, își atinge 30% din viteza luminii și a fost detectată doar în datele recente, sugerând episoade de ejecție scurte dar intense din regiunile interne ale discului de acreție, conform unui articol de pe Phys.org. Cele două componente împreună ejectează anual aproximativ 21 și, respectiv, 24 de mase solare de materie. Aceasta plasează WISSH13 printre cele mai masive și distructive fenomene UFO cunoscute în universul timpuriu și reprezintă cea mai îndepărtată detecție de acest tip realizată asupra unui quasar individual.

Savanții consideră că viitoarele telescoape de raze X, precum observatorul NewAthena