Creierul ar putea anticipa interacțiunile sociale înainte ca acestea să se producă. Atunci când remarci o persoană interesantă la o petrecere și decizi să te duci să discuți cu ea, este posibil ca creierul tău să fi “exersat” deja această acțiune înainte ca tu să faci primul pas. Aceasta este concluzia unui nou studiu efectuat pe pești zebră, care oferă sugestii despre modul în care creierul se pregătește pentru interacțiunile sociale.
Comportamentul studiat este unul esențial în regatul vieții. Fie că ne referim la grupuri de animale, adunări de pești sau oameni într-o întâlnire socială, apropierea față de alți indivizi implică adesea o evaluare rapidă a circumstanțelor: dacă merită să ne apropiem, cum să procedăm și care vor fi posibilele consecințe.
Pentru a înțelege mai bine acest proces, cercetătorii de la Universitatea Ebraică din Ierusalim au urmărit activitatea cerebrală a unor pești zebră în timp ce observau alți pești înotând în vecinătate. Această specie este adesea utilizată în cercetare deoarece, deși are un creier semnificativ mai simplu comparativ cu al oamenilor, prezintă anumite asemănări biologice importante cu alte vertebrate.
Creierul ar putea prezice interacțiunile sociale înainte ca acestea să se materializeze. Oamenii de știință au identificat că, înainte ca un pește să aleagă să se apropie de altul, în creierul său apărea un model specific de activitate neuronală. Acest semnal era identificat în pallium, o zonă cerebrală legată de procesele comportamentale complexe. La oameni, funcții asemănătoare sunt realizate de structuri precum amigdala și hipocampul, implicate în procesarea emoțiilor, memoriei și interpretarea contextului social.
„O activitate neurală distinctă și distribuită se manifestă cu câteva secunde înainte de mișcările de apropiere, caracterizată prin creșterea activității neuronilor din pallium și scăderea activității în anumite zone ale creierului mijlociu și posterior. Aceste dinamici coordonate permit o prezicere exactă a viitoarelor mișcări de apropiere și explică variațiile individuale în comportamentul social”, au mentionat autorii studiului.
Un aspect interesant este că acest model neuronal apărea doar în cadrul interacțiunilor sociale. Atunci când peștii urmăreau un simplu punct în mișcare, fără a fi vorba de alt pește, semnalul nu era observat. În plus, activitatea era mai intensă la indivizii care manifestau un comportament social mai pronunțat.
Pentru a valida rolul acestei regiuni cerebrale, cercetătorii au folosit lasere pentru a distruge neuronii din pallium implicați în comportamentul social. După procedură, peștii nu mai aveau tendința de a se apropia de alți indivizi, demonstrând astfel importanța acestor celule nervoase.
Deși studiul a utilizat pești, mecanisme asemănătoare ar putea fi prezente și la mamifere. Echipa a observat de asemenea că interacțiunile sociale se desfășurau mai frecvent atunci când doi pești își sincronizau mișcările. Cu alte cuvinte, sociabilitatea părea să fie strâns legată de coordonarea comportamentală.
„Acest studiu identifică o semnătură neuronală extinsă în întregul creier, asociată cu apropierea socială, care apare înainte de inițierea mișcării. Această semnătură poate prezice nu doar dacă o acțiune viitoare va avea o natură socială, ci și cât de puternic este impulsul social al individului”, a afirmat neurocercetătoarea Lilach Avitan, citată de ScienceAlert.
Deși rezultatele sunt derivate din experimente pe pești zebră, cercetătorii consideră că mecanisme similare ar putea fi identificate și la alte vertebrate, inclusiv mamifere. Descoperirea ar putea contribui la înțelegerea motivelor pentru care unii oameni sunt mai sociabili decât alții și, pe termen lung, ar putea facilita dezvoltarea unor metode de asistență pentru cei care întâmpină dificultăți sociale.
