Mucegaiurile mucilaginoase reprezintă organisme neobișnuite care nu se încadrează în categoriile uzuale ale vieții. Fizicienii au descoperit cum mucegaiul „face alegeri” deși nu dispune de un creier.
Mucegaiurile mucilaginoase nu sunt adevărate mucegaiuri și nici măcar fungi. Majoritatea timpului lor este petrecută sub formă de amibe sau plasmodii, nesupunându-se structurilor rigide întâlnite la multe alte forme de viață.
Deși nu au creier și nici un sistem nervos, aceste organisme se remarcă prin comportamente ce par a fi surprinzător de inteligente. Dar ce coordonează această mișcare în grup? Există o forță centrală care le conduce? Un studiu recent sugerează că răspunsul este afirmativ, dar nu în modul în care ne-am imagina. Fizicienii au descoperit cum mucegaiul „face alegeri” deși lipseste de un creier.
Oamenii de știință au descoperit cum mucegaiul „face alegeri” deși nu are creier. Care este mecanismul?
Cel mai bine cunoscut exemplar al acestui grup este Physarum polycephalum, un organism de culoare galben-intens al cărui nume științific se poate traduce aproximativ ca „mica bulă cu multe capete”.
Această descriere este adecvată: în stadiul de plasmodiu, organismul este, practic, o celulă gigantică, plină de nucleu și material gelatinos. Grație acestei structuri ramificate și flexibile, poate să se deplaseze mult mai ușor decât ciupercile cu care a fost confundat în trecut. Atunci când resursele din alimentație se epuizează, el poate migra spre surse noi de hrană.
Chiar mai impresionant este faptul că poate să rezolve labirinturi pentru a găsi hrană și reține apoi traseul optim. În esență, este capabil să „înceapă alegeri”, optând pentru o acțiune dintre mai multe opțiuni.
Cercetătorii din Germania și Statele Unite au încercat să înțeleagă cum funcționează acest proces decizional în absența unui creier. Studiul oferă indicii noi despre modul în care organismele fără neuroni își pot adapta comportamentul fără un sistem centralizat de control.
O adaptare neobișnuită
Physarum polycephalum are o aversiune puternică față de lumina albastră. Folosindu-se de această caracteristică, oamenii de știință au creat capcane constând exclusiv din fascicule de lumină albastră, având o lungime de undă de 470 de nanometri. Organismele au fost plasate în zone întunecate, separate de această lumină, și au rămas practic captive.
Foame, acestea au început să exploreze mediu în aproximativ o oră, extinzându-și rețeaua de tuburi în toate direcțiile. În această etapă, mișcarea este controlată de fluxuri interne de citoplasmă, generate de contracții moleculare ritmice.
