Nenumărate dovezi RMN sugerează că stresul poate determina pierderea capacității de a te orienta în spațiu.

Nenumărate dovezi RMN sugerează că stresul poate determina pierderea capacității de a te orienta în spațiu.

**Persoanele afectate de stres pot întâmpina dificultăți mai mari în orientarea în spațiu, iar cercetătorii din Bochum au descoperit un posibil motiv.**

Hormonul stresului, cortizolul, pare să interfereze cu sistemul cerebral care ajută oamenii să navigheze. Acesta reduce activitatea celulelor-grilă, esențiale pentru orientarea spațială. O echipă de cercetători de la Universitatea Ruhr din Bochum, Germania, a confirmat acest efect printr-un studiu imagistic la care au participat 40 de indivizi.

Participanții au realizat o sarcină de navigare virtuală în timp ce activitatea lor cerebrală a fost monitorizată într-un scanner RMN. Cei care au primit cortizol înainte de sarcină au obținut rezultate mai slabe, iar modelul specific de activitate al celulelor lor-grilă a devenit mai dificil de identificat. Rezultatele au fost publicate online în revista *PLOS Biology*.

Oamenii de știință sunt deja conștienți că stresul poate influența gândirea și comportamentul uman. În schimb, ceea ce nu era atât de clar era modul în care cortizolul perturbă circuitele cerebrale care susțin navigarea.

Pentru a investiga acest subiect, o echipă condusă de dr. Osman Akan de la Departamentul de Psihologie Cognitivă al Universității Ruhr din Bochum a colaborat cu colegii de la Departamentul de Neuropsihologie și cu cercetători de la Spitalul Universitar Hamburg-Eppendorf.

Experimentul a implicat 40 de bărbați sănătoși, fiecare testat în două zile diferite. Într-una dintre zile, participanții au primit 20 de miligrame de cortizol, iar în cealaltă zi, un placebo. În timpul ambelor sesiuni, aceștia au efectuat o sarcină de orientare, iar activitatea lor cerebrală a fost monitorizată într-un scanner RMN.

**În ce mod afectează cortizolul sistemul cerebral responsabil de navigare?**

În cadrul acestei sarcini, participanții au navigat printr-o pajiște virtuală extinsă. Aceștia s-au îndreptat spre o serie de copaci, fiecare dintre ei dispărând în momentul atingerii. Apoi, trebuiau să găsească calea directă înapoi la punctul de plecare, fără să li se indice traseul. Într-o versiune a sarcinii, peisajul nu conținea repere permanente și includea doar copacii ca ținte temporare. Într-o altă variantă, un far a rămas vizibil ca un punct de referință fix.

Cortizolul a influențat semnificativ capacitatea participanților de a se orienta. Comparativ cu performanța după administrarea placebo, aceștia au comis erori mai frecvente în încercările de a-și atinge destinațiile, indiferent de prezența reperelelor sau de complexitatea rutei.

Efectele cortizolului au fost evidente și în scanările RMN funcționale. În condiții normale, un grup de celule nervoase din cortex se activează formând un model de grilă în timpul sarcinilor de navigație. Aceste celule, cunoscute sub numele de celule-grilă, funcționează parțial ca un GPS intern al creierului.

**Indicații pentru înțelegerea bolii Alzheimer**

După expunerea la cortizol, modelul de activitate al celulelor a devenit mai puțin distinct. Efectul a fost deosebit de notabil în mediile fără repere, unde celulele au devenit aproape nefuncționale. „Sub stres, creierul își pierde capacitatea de a utiliza eficient hărțile interne de navigare”, explică Akan, conform SciTechdaily.

Cercetătorii au mai observat că, într-adevăr, cortizolul a crescut activitatea într-o altă zonă a creierului, nucleul caudat. „Acest lucru demonstrează cum creierul caută să compenseze pierderea sistemului principal de navigare din cortexul entorinal prin strategii alternative”, afirmă Akan.

Cortex