Chiar dacă astăzi dispunem de viniluri de înaltă calitate și echipamente audio pentru acasă ce pot concura cu acustica sălilor de cinema, iar muzica este disponibilă la o calitate excelentă pe gadget-uri personale, experiența muzicii live rămâne unică. Un studiu evidențiază ce se petrece în creier pe durata unui concert live.
Cercetătorii de la Northeastern University (SUA) sugerează că au găsit explicația. „Performanța live corelează undele cerebrale cu muzica”, detaliază Psyche Loui, profesoară asociată și lider al Music, Imaging and Neural Dynamics (MIND) Lab.
Ce se desfășoară în creierul nostru în timpul unui concert live? Pe scurt, la fel cum instrumentele sunt reglate pe o anumită tonalitate, și creierul nostru „se reglează” la muzică.
„Ritmurile cerebrale sunt de fapt sincronizate cu ritmurile melodiei”, afirmă doctorandul Arun Asthagiri. Această sincronizare devine mai puternică în timpul concertelor live, ceea ce ar putea explica de ce muzica interpretată pe scenă este mai captivantă și se reține mai ușor.
Ce are loc în creierul nostru pe parcursul unui concert live?
Studiul, publicat în revista *Social Cognitive and Affective Neuroscience*, pleacă de la ideea că atât sunetul, cât și activitatea cerebrală pot fi exprimate prin unde. În sunet, frecvența (măsurată în hertzi) arată de câte ori pe secundă se repetă o vibrație. Urechea umană poate detecta sunete între aproximativ 20 Hz și 20.000 Hz.
În plus, creierul percepe și modele de ritm mult mai lenți, sub 20 Hz. De exemplu, o notă de vioară de 440 Hz (nota La) poate fi repetată o dată pe secundă, formând un ritm de 1 Hz perceput ca un model, nu ca un sunet distinct.
Simultan, activitatea cerebrală (provenită din descărcările electrice sincronizate ale neuronilor) este de asemenea descrisă în termeni de unde. Cercetătorii au monitorizat această activitate prin EEG la 21 de participanți care au ascultat, cu ochii închiși, atât înregistrări, cât și interpretări live ale violonistului Joshua Brown, în sala de concert. Acesta a interpretat lucrări de Bach, atât piese rapide, cât și lente.
Rezultatele au demonstrat că undele cerebrale ale ascultătorilor se sincronizează cu structura muzicii, un fenomen denumit „phase locking”. Această sincronizare a fost mai intensă în cazul muzicii live, în special la pasaje rapide, conform MedicalXpress.
Nu se limitează doar la muzică
O analogie utilizată de cercetători este aceea a unor alergători pe o pistă: cu cât distanța dintre „alergătorul sunet” și „alergătorul creier” rămâne mai constantă, cu atât sincronizarea este mai eficientă. Dacă relația dintre aceste două fluctuează, sincronizarea devine slabă.
Participanții au descris concertele live ca fiind mult mai captivante și plăcute decât înregistrările. Totodată, măsurătorile cerebrale au arătat un nivel mai crescut de implicare.
Cu toate acestea, cercetătorii subliniază că experiența live este influențată și de alți factori: prezența publicului, atmosfera sălii și vibrațiile fizice ale sunetului. De asemenea, participanții erau studenți la conservator, ceea ce ar putea influența preferințele.
Totuși, echipa afirmă că rezultatele contribuie la înțelegerea modului în care oamenii percep și se conectează emoțional la muzică. În viitor, vor fi investigate și alte circumstanțe, precum coruri, vorbire, poezie sau conversație.
Cercetătorii consideră că acest nivel sporit de implicare nu este doar rezervat muzicii clasice, ci poate apărea în numeroase forme de exprimare sonoră live.
