Ofensiva inițiată de Germania împotriva Franței, Olandei și Belgiei, pe 10 mai 1940, a generat un șoc și în București. Regele Carol al II-lea al României observa cum, treptat, se prăbușeau principalii stâlpi de securitate ai României. După destrămarea Cehoslovaciei și pierderea Micii Înțelegeri, alianța dintre România, Iugoslavia și Cehoslovacia a fost urmată, în septembrie 1939, de ocuparea Poloniei, un alt aliat important al României, de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică. În primăvara anului 1940, Franța se confrunta, de asemenea, cu asediul trupelor naziste. La doar cinci zile după începerea atacului asupra Franței, Carol al II-lea i-a convocat pe ambasadorii Franței, Marii Britanii și Germaniei pentru a analiza rapid evenimentele și implicațiile acestora asupra României.
De la 10 mai 1940, regele Carol al II-lea a monitorizat cu mare interes desfășurarea operațiunilor militare. De fapt, zilnic, regele a consemnat în jurnalul său cele mai importante evenimente de pe front.
În privat, regele tindea spre Aliați. La cinci zile după ofensiva germană, Carol al II-lea s-a simțit frustrat deoarece, din comunicatele oficiale ale părților implicate, se putea înțelege orice, mai puțin adevărul.
„Informații puțin mai optimiste. Se pare că ofensiva germană s-a oprit și că Liege nu a căzut încă. Dacă te bazezi pe comunicatele oficiale, riști să te îmbolnăvești mintal. Își complică explicațiile astfel încât să te convingă de orice”, scria Carol al II-lea, pe 10 mai 1940, în jurnalul său.
Încă în după-amiaza zilei de 10 mai 1940, regele i-a primit pe ambasadorul britanic la București, Reginald Hoare, pe cel francez, Adrien Thierry, dar și pe reprezentantul german, Wilhelm Fabricius. După întâlnirea cu ambasadorii aliați, francez și britanic, regele a avut o impresie favorabilă, însă percepția asupra întâlnirii cu cel german a fost diferită. Wilhelm Fabricius a ridicat câteva chestiuni legate de România.
„În după-amiaza zilei – notează Carol al II-lea –, am avut audiențe cu cei trei reprezentanți ai beligeranților, Thierry, Fabricius și Hoare. fiecare era convins de succesul său, mai ales germanul, care părea să sugereze că războiul s-a încheiat.
Din punct de vedere mental, Aliații mi-au lăsat o impresie mult mai bună decât adversarii lor, care se plângeau că nu sunt lăsați să facă propagandă și că, dacă oferim prea multă păcură Aliaților, nu va mai fi destul pentru ei. L-am asigurat că, privitor la angajamentele noastre, poate fi sigur că va primi. Cât despre propagandă, cel mai eficient este armamentul pe care ni-l oferă.”
Ziua nu s-a terminat prea bine pentru Carol al II-lea. Cu o oră înainte de miezul nopții, Ernest Urdăreanu, mareșalul Palatului, l-a contactat pe suveran și i-a dat vești nefavorabile despre desfășurarea luptelor de pe Frontul de Vest. În plus, prim-ministrul Gheorghe Tătărescu l-a informat pe mareșalul Palatului că, în cazul în care germanii vor ieși victorioși, regele va trebui să schimbe guvernul cu unul germanofil.
„Pe la ora 11, Urdăreanu mă informează că știrile sunt foarte proaste, la Sedan linia fortificațiilor franceze a fost sfărâmata și că unitățile blindate germane au avansat până în Câmpia Franței. Această situație reiese din analiza ambelor comunicate. În orice caz, este evident că prima etapă a marii bătălii se desfășoară în favoarea germanilor.
Pentru noi, în
